DACO-SLAVA

480 AL PROCOPOVICI
rea că megleno-rornána este o ramură a aromânei, iar istro-româna
o ramură a dacoromânei. Această constatare este de o mare
importanţă pentru economia expunerii, întrucât, luând-o drept
bună, rezultă că există numai două elemente care să fie comparate
între ele: dacoromâna şi aromâna, iar nu patru elemente. De
aceea, în cursul expunerii, s'a recurs la mărturia megleno-românei
şi istro-românei numai atunci când lucrul a fost necesar şi,
in genere, când mărturia aromânei lipsea" (p. 6—7). Cititorul
e invitat aşadar să facă şi el confuzia între noţiunile de „convingere"
şi de „constatare", să „ia drept bună" părerea autorului şi
să răsufle uşurat că nu mai trebue să ostenească, decât în caz
excepţional, cercetând şi aspectele dialectale istro- şi meglenoromâne,
căci „cu prilejul alcătuirii prezentului volum, am revizuit
opinia noastră în această chestiune şi am ajuns a crede că ea
poate fi menţinută, întrucât n'am găsit împotriva ei argumente
valabile" (p. 6).
Aşa nu se poate trece cu aere de-a-tot-covârşitoare suveranitate
peste părerile altora, mai ales când nu sunt chiar dintre
cei mai neînsemnaţi şi mai nepricepuţi în materie. Cititorul, oricât
de umil, are dreptul să afle care sunt insuficienţele raţionamentelor
lor şi de ce oare argumentele lor nu sunt „valabile".
Cunoaştem cel puţin în liniile ei mari istoria expansiunii ai cărei
supravieţuitori sunt Istroromânii şi caracteristicele dialectului lor
in comparaţie cu graiurile din celelalte regiuni româneşti, (v. S.
Puşcariu „Studii istroromâne" II 1—61, 271—344). Drumurile
pe care au umblat străbunii Istroromânilor nu duc în spre ţinuturile
dacoromâne, de unde şi-ar fi luat începutul, şi nici dialectul
lor nu are înfăţişarea vreunui graiu dacoromân transformat în
patria lui nouă. Meglenoromânii au coborît din patria străromână
in aşezările lor de apoi pe alte căi decât Aromânii, sunt de alt tip
antropologic decât aceştia şi au în graiul lor vechi particularităţi
comune cu Dacoromânii sau chiar cu Istroromânii care nu pot
fi derivate din aromână (v. Th. Capidan „Meglenoromânii" I
5—95). Cei care am studiat istoria raporturilor noastre interdialectale,
cercetând problemele ei fundamentale în toată complexitatea
lor, şi nu ne-am oprit numai la anumite apropieri, credem
că cele patru dialecte au luat naştere deopotrivă clin graiul