DACO-SLAVA

476 AL. PROCOPOVIC!
AL. ROSETTi: Istoria limbii române IV. Româna comună-
Cu 16 hărţi, din care două afară din text. Bucureşti, Casa Şcoalelor
şi a Culturii poporului; 1941, p. 121.
îmi reamintesc cu drag de bucuria cu care întâmpinam acum
aproape două decenii cele dintâi lucrări ale lui Al. Rosetti. Le-am
citit cu sensaţia că într'însele ni se prezenta „un autor în care
poţi pune cele mai bune nădejdi", „de apreciabil talent şi simţ
linguistic" (DR IV 1162). I-am lăudat apoi lecţia de deschidere
a cursului de fonetică experimentală din 1928 ca o „limpede expunere
metodică, în care autorul nu se distinge numai prin claritatea
stilului său, ci şi printr'o bogată informaţie ştiinţifică"
(Rev. Fil. II 140). Se părea că şcoala lui O. Densusianu îşi va
găsi în Al. Rosetti o strălucită afirmare a ei şi am dori-o îndeplinită
cel puţin de aci înainte.
Am cules atunci din opera lui Al. Rosetti ce putea fi folositor
cercetărilor şi documentării noastre, în discuţii ca acelea la
care a contribuit cu importante lămuriri, publicând studiul său
excelent despre catehismele noastre din sec. XVI, dar i-am dat
toată atenţiunea şi când nu ne convingea sau când ne găseam în
faţa unor „scăderi inerente aproape tuturor începuturilor" (DR
IV, loc. cit.). Când însă aceleaşi afirmaţii, cărora nu le puteam
da crezare, se repetau mereu, fără de niciun răspuns la obiecţiunile
mele, am înţeles că trebuia să mă resemnez. Sunt însă un
optimist fără de îndreptare, care nu poate şi nu vrea să înţeleagă
că aprecierile sale iniţiale au fost greşite. O ascensiune strălucită
ca a lui Al. Rosetti, cu răsunătoare ecouri în presa din ţară şi
având parte de atenţii deosebite şi în lumea ştiinţifică din străinătate,
nu poate să-şi găsească justificarea numai prin această
„Istorie a limbii române". O aşteptăm de acum înainte.
Citind volumul IV din „Istoria limbii române", apărut de
curând, în 1941, am avut o clipă iluzia că întorc foile unei cărţi
despre care am mai scris o recensie încă acum vreo 12 ani. De
fapt n'a fost iluzie numai, ci multă realitate. In volumul acesta
nu există părere privitoare la problemele mai importante din istoria
limbii române, de care să nu mă fi ocupat vorbind în DR
VI 396—419 despre cartea autorului din 1926 .,Recherches sur