DACO-SLAVA

RECENSII 475
nu-ţi treburi nevestei') din Munţii Apuseni, neatestat în altă parte
(v. Rev. Fil. II 45—46).
E. Petrovici ne pune în faţa unor probleme a căror examinare
atentă subt toate aspectele lor ne va aduce importante lămuriri
cu privire la istoria limbii româneşti şi trecutul neamului
nostru. Cât despre înmuierea dentalelor, acestea au ajuns în evoluţia
lor ulterioară la diferite stadii, d şi t înaintea lui e şi i putând
deveni in cele din urmă chiar g şi c (cf. ALRM II, h. 258,
321, 203, 213, ş. a.), numai n oprindu-se peste tot la forma n (cf.
ib., h. 119, 147, 324, ş. a.). Autorul însuşi ne atrage atenţia că
în unele regiuni labialele p şi b şi grupurile c! şi gl dau aceleaşi
rezultate ca şi d' şi t', rostindu-se d. ex. deopotrivă frace < f rat er.
cept < pectus, cerni < clamo. (Pentru paralelismul între evoluţia
lui t şi d cf. mo ar f e închid'e, biúe, sau moaré e, închidze, bine.)
Evoluţiile acestea care pornesc delà sunete deosebite şi în condiţiuni
deosebite şi se întâlnesc apoi în desvoltări comune, dând
aceleaşi rezultate, trebue lămurite şi în raporturile lor cronologice
şi în toată desfăşurarea lor spaţială (v. contribuţia la chestiunea
aceasta dată de I. Pătruţ în acest volum al DR). E una
dintre întrebările multe pe care ni le pune istoria dentalelor noastre
înmuiate în toată complexitatea lor.
Cauza alterării consonantelor de orice fel în limba română
e de obiceiu un i următor (din in < ë sau //< ? sau din —/ > —i).
Numai velarele c şi g se palatalizează înaintea orcărui i şi c.
Când i intervine ca element palatalizator, atunci se palatalizează
toate labialele, toate velarele, toate dentalele, nu numai una sau
numai o parte din aceste categorii de consonante. In ce priveşte
dentalele, în astfel de condiţiune t devine ţ, d> dz> z, s> ş,
•ii >Â > i, l >!' >i. înmuierea de care am vorbit îl atinge numai
pe d, t şi n (câteodată, în regiuni mărginaşe ale teritoriului din
chestiune, şi pe l, cf. ALRM II, vol. I, li. 63 şi 319) şi se produce
înaintea oricărui e şi i. E ,şi acesta un indiciu că avem de a face
cu un fenomen care ne-a venit de aiurea, delà un superstrat străin.
AL. PROCO PO VICI