DACO-SLAVA

RECENSII
mes" la „Simbioza romàno-slava în Transilvania", o admirabilă
şi revelatoare completare a celui dintâiu.
înmuierea dentalelor înainte de e şi i este un fenomen caracteristic
ţinuturilor de Vest ale teritoriului dacoromân. Ea cuprinde
subdialectul bănăţean şi cel crişan şi părţile vecine, pe o
arie care trece la Nord-Est dincolo de Bistriţa şi Târgu-Mureş
şi-şi întinde un colţişor până în Moldova de Nord. Fenomenul e
necunoscut dialectelor noastre din Sudul Dunării şi nu se găseşte
nici în dialectul istroromân. Doar în vremuri mai nouă s'a înregistrat
ceva asemănător în Basarabia, dar numai în graiul intelectualilor
de acolo, trecuţi înainte de 1918 prin şcolile ruseşti.
Asemenea pronunţare basarabeană se explică prin influenţa limbii
ruse şi nu are nici un fel de legătură directă cu înmuierea
dentalelor delà apus.
La Vest fenomenul are o vechime mare. Cele dintâi reflexe,
documentare ale lui apar în nume româneşti de localităţi amintite
în documente ungare din sec. XV# Zelestye — Saliste (jud.
Turda), Kemyesth — Cărneşti (jud. Hunedoara), Begyesth=Hă.deşti
(jud. Severin). La fel au ortografiat Ungurii numele de localităţi
din părţile apusene până in zilele noastre: Âlgyest (Aldeşti,
jud. Arad), Botyest (Boţeşti, jud. Severin), Kerpenyet (Cărpinet,
jud. Hunedoara), în deosebire de asemenea nume toponomastice
din Sud-Estul Transilvaniei, unde dentalele d, t, n rămân
neînmuiate: Dessein (Dejani, jud. Făgăraş), Marzsinen (Mărgineni,
jud. Făgăraş), Tiliska (Tilişca, jud. Sibiu).
„Palatalizarea primitivă protoslavă", citim în articolul lui E.
Petrovici, „a luat diferite aspecte în diferitele idiome slave. Astfel
palatalizarea pricinuită de vocalele e şi i s'a menţinut în rusa
mare; a evoluat producând din t şi d adevărate africate asemănătoare
celor din Banat în rusa albă şi în poloneză; în limbile
slave de Sud (bulgară, sârbo-croată şi slovenă), precum şi în
rusa mică (ruteană, ucraineană! palatalizarea dentalelor urmate
de e, i a dispărut complet. Ceha ocupă, din acest punct de vedere,
o poziţie intermediară, deoarece palatalizează dentalele urmate
de i, dar nu pe cele urmate de e. In sfârşit slovaca se alătură
la limbile slave care au menţinut sau au desvoltat palatalizarea
— rusa mare, rusa albă, poloneza —, desvoltând din t, d,
16
473