DACO-SLAVA

256 E. PETROVICI
Iată câteva cazuri de dispariţie a ierurilor neintense în
toponimicele slave din Transilvania : Gladna > slav. * Gladtna,
Mâtnic < slav. "Mqtiniku, Ramna (Arad, Caras) > slav.
Ravina (pisi. ravïnu „planus") ]
), Lovnic (Tarnava-Mare) < slav.
*Lovtnikü 2
), etc.
In DR., VIII, 177, 180, am explicat toponimicul Bozovici
ca având la bază apelativul slav büzü care a dat rom. boz. în
cazul acesta, o din silaba dintâi reprezintă un ü neintens.
Având însă in vedere că sufixul -ic e sârbo-croat şi formează,
subt forma de singular {-ic'), patronimice, de cele mai multe
ori având la bază nu numele delà care e derivat, ci adjectivul
posesiv în -ov (-ev): Jovan-ov-ic 3
) „Ionescu", iar, subt forma
de plural (dar şi de singular), toponimice arătând urmaşii aceluia
care a întemeiat satul : Jovanovidi 4
) „Ioneşti", toponimicul
Bozovici trebue să aibă la bază un nume, nu un apelativ, cf.
numele de familie Bozanic {Boz + suf. -an + suf. -ic-) şi toponimicul
Bozovci (Boz -j- suf. -ov -f suf. ici) 6
). De altfel
orice ier nedispărut a dat in sârbo-croatâ a (dialectal à) 6
).
Un derivat sigur al lui büzü e toponimicul Bozeş (Hunedoara)
< slav. *Büzesí < büzü -f- est, formaţiune analoagă
aceleia a lui Taßpeai (Vasmer, 26, 190)