DACO-SLAVA

RECENZII 471
•avut vetrele de românism din naltul Carpaţilor, iar rolul Neapolei
unificatoare, centrele politice şi culturale conducătoare. Muntenia
şi Moldova constituindu-se ca voievodate, deci ca unităţi
politice şi administrative, au desvoltat graiuri mult mai unitare
decât în inima Ardealului, mai îndepărtată de influenţa celor
două principate. La fel Sicilia apare mult mai unitară decât peninsula
Italiei.
Descălecatul din vetrele carpatine desfăşurându-se în direcţii
diferite şi în condiţiuni deosebite, structura graiului românesc din
Nordul Dunării a primit, după regiuni, înfăţişări diferenţiate.
Când G. Weigand a deosebit, în baza materialului adunat
de el pentru atlasul său, trei subdialecte dacoromâne, cel moldovean,
cel muntean şi cel bănăţean, in ariile acestora n'au fost cuprinse
şi ţinuturile mărginaşe delà Vest şi Nord-Vest ale teritoriului
dacoromân. Dacă forme bihorene ca frak'e, k'ei şi ginii e
n'ar presupune un stadiu anterior frat'c, t'ei şi d'int'e ca şi ban.
fraise, etc., ar fi socotit şi graiul din Bihor un alt subdialect,
Astfel însă graiurile rămase în afară de cele trei arii mari sunt
pentru el graiuri de transiţie („Ubergangsdialekte", v. introducerea
la acel atlas, col. 11).
ALR a pus în tot mai multă lumină aspectul particular al
.acestor „dialecte de transiţie". K. Jaberg, studiind structura linguistica
a teritoriului dacoromân şi prinzând hărţile ALR I (mare
şi mic) în lumina experienţei sale bogate şi minunate în asemenea
materie, ne înfăţişează Crişana, Transilvania de Nord şi Maramureşul
ca regiuni cu o individualitate linguistica particulară
şi cu începuturi de diferenţiere dialectală faţă de partea centrală
a Ardealului („das ganze Gebiet von Crişana, Xordsiebenbürgen
und Maramureş, das sich auch sonst durch seine Selbständigkeit
auszeichnet" . . .; „Im transkarpathischen Gebiet ist zwischen
dem síeljen bürgischen Kernland und der westlichen und nördlichen
Peripherie — Banal. Crişana und Maramureş — zu scheiden";
„Im Gegensatz zu dem, was gleich über das Siebenbürgische
zu sagen sein wird, fehlt es dem Westen und Norden Rumäniens
nicht an Ansätzen zu eigentlicher Dialektbildung" „Vox
Romanica" V 55. 77, 80). E. Petrovici, pomenindu-1 pe G. Weigand
şi bucuros de a-şi vedea întărite şi de expunerile lui K. Ja-