DACO-SLAVA

ELEMENTE VECHI GRECEŞTI ÌN LIMBA ROMÂNĂ 461
fără concordanţe cu graiul aromân! Presupuneri şi ipoteze se
pot face cu uşurinţă. Noi, constatând concordanţa cu sudul Italiei,
am dedus numai pe temeiu de realităţi că de acolo a venit un
grup de elemente lexicale (prin colonişti direcţi), în afară de
grosul structurii dacoromâne, care, fireşte continuă latina vulgară
dintre Adriatica şi Carpati. D'upăce Slavii au rupt legăturile
noastre cu apusul, dacoromâna a continuat să se desvolte, ca
o individualitate geografică independentă. Altfel, ar trebui să
presupunem de exemplu că spaniola şi portugheza s'au format
în spaţiul dintre Pirinei şi Italia şi că tot ce au ele particular,
a pierit cu vremea în acea zonă intermediară. Şi tot aşa s'ar putea
spune şi despre alte limbi romanice cu arii asemănătoare pe
harta romanităţii. Asemenea raţionament e contrar realităţilor.
Despre legături vechi între limba română şi între Italia sudică
şi centrală, pe temeiu de concordanţe latine bine lămurite,
s'a vorbit de mult. Intre alţii Densusianu şi Bartoli au stăruit
mai de multe ori asupra acestui fapt 1
).
Prin urmare, judecata noastră se sprijină şi pe elemente curat
latine care se află izolate în Dacia şi în ariile italice pomenite.
Dar caracterul particular, care îl arată exemplele v. gr. tratate
de noi, apasă şi mai mult în cumpănă. Concordanţele latine
între Italia meridională şi Dacia s'ar putea interpreta şi în înţelesul
că elementele, trăitoare astăzi numai în arii italice restrânse,
au putut ,avea odinioră acolo o mai mare întindere. Dimpotrivă
cele v. gr. izolate în dacoromână nu ne pot îndrepta, cum am văzut,
decât în zona italică în care au durat, atâta vreme, lume şi
civilizaţie grecească.
De acolo, unele fapte linguistice v. gr. cercetate mai sus şi
mai ales cele din nordul Transilvaniei n'au putut ajunge până la
noi, decât odată cu coloniştii veniţi după victoria lui Traian, iar
nu numai prin mijlocire balcanică.
Cu alt prilej, vom mai înfăţişa şi alte urme v. gr. din ro-
*) Cfr. şi S. Puşcariu, Ét. de Ungili st. roum., p. 15 şi u., W. v. Wartburg,
La posizione della lingua it. nel mondo neolat., Leipzig 1936 şi Die
Ausgliedemng der romanisch. Sprachräume.