DACO-SLAVA

ELEMENTE VECHI GRECEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNĂ 459
Istoricii o vor lămuri poate mai bine şi desigur mai mult
decât s'a făcut până acum.
Din ce ştim despre împrejurările delà noi, din documentele
ultimelor secole, constatăm că fugarii de pe o moşie pe alta, la
depătări mari, n'au putut fi opriţi niciodată decât poate în cele
mai recente timpuri, cu cele mai perfecţionate şi multiple mijloace
administrative şi poliţieneşti.
Ne uităm şi vedem astfel de fapte în situaţia de azi şi de ieri
a vieţii noastre rurale, fiindcă aceasta este continuarea a ceea ce
a fost şi cu sute de ani în urmă. La fiecare pas, geograful, etnograful,
ca şi lingvistul care ştie că vieaţa şi limba merg împreună
vecinie nedespărţite, observă conservaţiuni nesdruncinate de colţii
timpului. Aceştia rod, dar încet, încet şi numai arare ori în salturi.
Lingvişti ca de exemplu Meillet, au accentuat acest adevăr,
spunând că de multe ori vezi şi explici mai bine trecutul din realităţile
prezente, decât din datele sarbede pe care, în atâtea probleme,
le păstrează istoria.
Aşa dar, căile pe care spuneam că au putut ajunge până la
noi elemente vechi greceşti, apar ca probabilităţi fireşti în mişcările
factorilor etnografici şi lingvistici. Acest material de limbă
din sudul Italiei a avut acolo arii mai întinse sau mai restrânse.
Unele fapte au iradiat în spaţii mai largi şi s'au răspândit în
romanitatea generală, cum se poate urmări în structura acesteia.
Studiile romanice de astăzi le pun la îndemâna oricui 1
).
Rohlfs distinge") de altfel, în masa elementelor greceşti din
J
) Elementele v. grec. din limbile romanice se pot vedea în dicţionarul
lui Meyer-T.iibke, unde se dă şi bibliografia problemei. In indice se cuprind
circa 000 elemente de bază v. grecească, din care româneşti circa 20.
-) V. Scavi, p. VIII, unde formulează concluzia: accingendomi allo
studio del materiale raccolto, notai con mia grande sorpresa delle concordanze
affatto singolari tra il linguaggio dei Greci di Bova e i dialetti romanzi
della Calabria. In seguito: quanto più approfondivo la ricerca di
questi rapporti lessicali, tanto più mi persuadevo che le odierne isole greche
dovevano rappresentare gli ultimi avanzi di un territorio greco assai più
esteso nel medioevo e che il grecismo del Mezzogiorno d'Italia, lungi dall'essere
una filiazone del greco bizantino, doveva connetersi direttamente alla