DACO-SLAVA

ELEMENTE VECHI GRECEŞTI lN LIMBA ROMÂNĂ 467
uită concluzie, chiar dacă istoria nu ne ajută cu destule mărturii
în această privinţă. Ne întrebăm însă dacă un hârb oarecare poate
avea mai multă valoare, decât un cuvânt care îşi poartă vieaţa de
secole, într'o limbă?
Există totuşi semnalări de elemente etnice greceşti în Dacia
şi se cunosc în această privinţă şi câteva inscripţii 1
). Dar să nu
uităm că acei colonişti care vor fi vorbit şi greceşte sau vor fi
avut în graiul lor fenomene lingvistice greceşti, erau mai mult
oameni din pătura ţărănească, păstori, plugari, iar pentru uneltele
de lucru, fireşte şi meseriaşi. Ei se considerau Romani, iar
cât despre nevoia de a-şi da semne de viaţă sau de moarte, prin
inscripţii, aceasta o vor fi făcut pe cruci de lemn ca şi azi. Pe
lângă aceasta, câţiva termeni păstoreşti-agricoli etc. din dacoromână
(ca urdă, armig, doagă etc.), dovedesc că au trebuit să
fie printre colonişti chiar păstori 2
) din Magna Grecia care, atraşi
de faima păşunilor şi pădurilor din Dacia n'au pregetat să pornească
încoace, fie din îndemn propriu, fie aduşi de marii proprietari.
Aşa se petrec lucrurile şi astăzi în vieaţa păstorească,
o spun din experienţă, din îndelungate cercetări proprii. (Cfr. şi
sugestiva lucrare a lui O. Densusianu, Păstoritid la popoarele romanice,
1913). Când aud ciobanii de un târlaş bun merg de se
„bagă" la ei, venind din depărtări nebănuite. Nu putem spune
dacă au venit şi cu turme din Italia; aceasta s'ar putea afla poate
din studiul biologic al rasei oilor delà noi. Cât despre depărtare,
să nu ne speriem, căci delà Adriatica la D'unăre, spaţiul nu e
mai întins ca din judeţele Braşov-Sibiu până în Crimeea, unde
au ajuns atâţia oieri României. In vremea imperiului nu erau
greutăţile mai mari ca cele ce li se puteau opune, dincolo de Nis-
1
) V. C. Diculescu o. c, unde se arată monumentele epigrafice arheologice,
cu caracter grecesc; cfr. şi O. Densusianu H. d. I. I. r., p. 118 şi u.
2
) Despre influenţarea graiului păstoresc din Abruzzi de cătră Greci,
v. Rohlfs Die Quellen d. unterit. Wortschatzes, p. 2. După cum spune Enniuss,
Bruttii et osce et grucce loqiii soliti sínt!, ibid.
3
) V. Dragomir, Vierii Mărgineni in Basarabia, Caucaz, Cri mein 1938.
T. Morariu, Păstoritid in Alpii francezi şi in Carpati (cu hartă), 1941. N.
Pop, Contribuţiuni la viaţa păst. din Argeş şi Muscel şi a.
16