DACO-SLAVA

456 GH. GIUGLEA
ori ce a făcut meşterul mag a fost numai „amăgire" şi cuvântul
a pornit apoi să trăiască cu noua lui transformare şi evoluţie
semantică (comp. şi ammagari „încântare", în Dis. calabr. cit.).
Boscoană are încă înţelesul vechiu de „fascinare", mijloc de
a stârni dragostea, — ori a face, a aduce — un rău, blestem
asupra cuiva. Astfel „boscoană" se cam amestecă semantic cu
„farmec".
Aceasta este astăzi. Dar, cum au ajuns zişii termeni în Dacia,
de unde, pe ce cale? De-a-dreptul din Grecia, prin contact
etnic-geografic nu se poate explica uşor, fiindcă între Dacia şi
Grecia lipseşte legătura spaţială-lingvistică. Cei trei termeni
există în toată ţara, iar unul (boscoană) numai în Transilvania,
dar niciunul în aromână.
De aceea ne-am îndreptat privirile spre Italia de miază-zi
(Magna Graecia).
Vechimea graiurilor greceşti din Italia de Sud, a dovedit-o
Rohlfs cu destule fapte, în studiile citate la locurile cuvenite. Caracterul
fonologie, morfologic şi sintactic al materialului cercetat,
îl duc la concluzia: „le isole linguistiche greche dell'Italia
meridionale risalgono direttamente alla colonizzazione della Magna
Grecia" (p. VII).
Un arguemnt pentru această idee care a mai fost susţinută
şi de alţii mai înainte (v. prefaţa) vine acum şi din ceea ce am
constatat noi aici. Elementele vechi greceşti din română, cum s'a
putut vedea la fiecare caz în parte, aparţin epocei latinei vulgare.
Ele au ajuns în Dacia, pe trei căi probabile, arătate la începutul
articolului. Aici mai precizăm că se pot distinge două grupuri.
Unul în care intră elementele aflătoare în sudul Dunării şi ca
atare se cade să le numim orientale-romanice generale, răspândite
în această zonă din primele valuri de romanizare. Din latina
vulgară orientală s'a alcătuit în secolele I-TI înainte de Chr.
şi I-II după Chr. o bună parte a structurii viitoarei limbi române
carpatice şi a dialectelor noastre sudice.
Nu pot după toată chibzuiala mea, să nu disting valoarea
particulară a grupului celor care se găsesc astăzi numai în Dacia.
Acestea nu pot fi considerate decât ca importate de coloniştii
aduşi la noi după ocuparea Daciei. Logica lingvistică nu scoate