DACO-SLAVA

464 GH. GIUGLEA
Vechimea cuvântului în Dacia se vede şi din împrejurarea
că de aici s'a întins, ca un element de cultură tehnică, la Bulgari
(zestra) şi în nord la Ruteni în forma s'astra.
Şi acum un cuvânt de melancolică privire spre cercetările
mai vechi, delà Haşdeu încoace, privitoare la termenii zestre şi
•argeo 1
). Acestea n'au putut fi lămurite din două cauze. Pentru
argea nu s'a analizat cum se cuvine aria lui geografică, în care,
cum am văzut, faza anterioară semantică se găseşte în Nordul
spaţiului dacoromân. Privirile filologilor s'au oprit ca amăgite
de înţelesul din Muntenia, adecă din cea din urmă margine lingvistică
a dacoromânei, unde a ajuns cuvântul la evoluţia semantică
de „căsuţă, bordeiu în pământ". Lângă el însă mai trăieşte
şi cel de (unealtă) „războiu de ţesut". Această situaţie, privită
în lumina geografiei lingvistice, ne-a înlesnit limpezirea chestiunii
discutate aici.
Astăzi nu mai este cu putinţă să deslegăm astfel de probleme
numai prin mijloacele restrânse ale lingvisticei de altă dată. Ele
ne fac adeseori să greşim, oricât de ingenioase s'ar părea păre­
rile emise, uneori de lingvişti cu reputaţie.
In ce priveşte pe zestre, adăugăm că nu s'a cercetat în dea-
juns nici „lucrul" şi nu s'a căutat a se găsi cuvântului un spri­
jin într'o familie înrudită, cum a făcut aşa de spontan şi Dl A.
Grégoire în nota privitoare la argea, pomenită mai sus 1
). El n'a
avut datele trebuincioase şi nici gândul de a cerceta mai de aproa­
pe problema, dar sugestia sa rămâne ca o dovadă de pătrundere
a faptului lingvistic, izvorâtă din experienţa ultimelor metode
ale disciplinei noastre.
Pentru noi această intervenţie a savantului amintit este de
mare folos, fiindcă loveşte în scepticismul celor care nu văd des­
tul de limpede problema capitolului privitor la elementele v. grec
din limba noastră.
*) A. Gr. respinge neted originea tracă a lui argea (cfr. şi C. Diculescu
o. c, s. v.).