DACO-SLAVA

ELEMENTE VECHI GRECEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNĂ
In aromână lipseşte cuvântul zestre, dar însoţirea lui de dacorom.
argea (iarăş neexistent în Sudul Dunării) întăreşte convingerea
că şi în meseria ţesătoriei au pătruns termeni tehnici v.
greceşti, încă din epoca latinei vulgare şi chiar pe pământul Italiei,
cum dovedesc urmele înregistrate mai sus.
In familia v. grec. 3taÇou.at sunt şi derivatele Staari/.ó; adj.
„tisserand", otaaxixîj subst. (subînţeles ^yyrj) „l'art de tisserand".
Pentru a întregi definirea lucrului mai amintim că termenul
„zestre" nu se găseşte singuratic la noi, ci în terminologia ţesătoriei
are un aliat, pe argea, care, cum am văzut a însemnat
„unealtă" şi apoi „războiu" (v. capitolul despre „argea").
Privind chestiunea mai larg, ne aducem aminte că civilizaţia
şi cultura greacă au transmis latinei mulţi termeni privitori la
arte şi meserii. Mai cu seamă termeni tehnici au pătruns în Italia,
cum era şi firesc şi cum se poate constata din opera lui Vitruvius.
Mai adaog că procesul trecerii de înţeles delà „unealtă" la
„lucrul" făurit cu ajutorul ei, este ceva bine cunoscut în istoria
limbilor. Cuvânt şi lucru se cer studiate alături, în lingvistică.
Citez, din terminologia ţesătoriei româneşti pe cattura, care,
delà ideea de „ţeava" din lat. canna-cannula s'a ajuns la aceea de
canură „firele ce se deapănă pe o „canna" şi cănuri înseamnă
astăzi fire întocmite în formă de jurebii. Tot aşa teară < lat. tela
„pânză", înseamnă în Transilvania şi „războiu".
Toate elementele acestea, folositoare ca metodă de cercetare,
se strâng în ultima analiză în semantica din *diastra. Aceasta
fiind trăitoare în Sudul Italiei şi impunându-se prin fonetismul
ci, rezolvă, cu temei, originea rom. zestre (dsestre în v. rom. şi
în graiurile unde se păstrează dz- din lat. d-\-ia, -e) ).
1
) Nu cred că trebuie să stăruiesc asupra părerii lui Hasdeu Citv.
din Bătr. S. I, LIX, LXXX, care, atras de partea formală, a încercat să explice
pe „zestre" din lat. dëxterae „făgăduinţă". In REW. se înregistrează
părerea cu semn de întrebare. S. Puşcariu în Ety-m. Wort. ă. r. Spr. n'o admite.
In ce ne priveşte pe noi, nu putem părăsi principiul de a căuta totdeauna
un sprijin în limbile sau teritoriile romanice, în afară de alte temeiuri
înşirate mai sus, pentru înţelegerea „lucrului-cuvânt". Dextcrac n'a lăsat
nicăeri vre-o urmă semantică de felul celei închipuite de Hasdeu.