DACO-SLAVA

452 QH. GIUGLEA
Formal, din *òixaxpcc (bază cerută şi de corespondentele
greceşti amintite) s'a ajuns la dzastră, iar din pluralul *diastre
la zestre. Acest plural este faza veche a cuvântului românesc, cum
se înţelege dealtfel şi astăzi (se zice şi zestri-zestrile) 1
). Pe urmă
a fost socotit ca un colectiv şi de aceea a luat înfăţişare de singular
zestre-zestrea. S'a putut petrece şi fenomen analogic după
cazuri ca iese < exit, alături de iasă, ţese < t'exit, alături de dialectalul
ţasă etc., prin proces de metafonie, căci aici variantele
dialectale se explică normal din fazele ie să, tesa (cu -s-e aton>ă),
de unde apoi iasă, ţeasă, ţasă (comp. tapă, ţară, etc. > plur. ţepe,
ţepi, ţări şi teri). Se poate şi invers.
Schimbarea lui (d)sa- în (d)ze- se explică însă şi înăuntrul
latinei vulgare, prin cazuri ca jactare-jectare, jectus-jactus, janii
arius-jcnuarius, janua-jcnita, etc. (v. REW. s. v. şi M. Liibke,
Einführung 158) în care j(iod) a influenţat pe a următor. Schimbarea
s'a mai putut întâmpla şi prin influenţa verbului în-zestra,
care trebuie să fi fost contemporan cu substantivul. In poziţie
atonă dia- (=ja) devine normal die-, je- ca în jenuarius, etc.).
Şi mai probabilă cred această desvoltare în *diestra prin
contaminarea cu sinonimele texcre, tëxtum, textrix, cu care cuvântul
nostru se întâlnea în graiul femeilor ţesătoare.
Simbioza între elemente v. grec. şi latine se cunoaşte din
cazuri ca adeps-adipis > alipes (în Appendix Probi, 1781, presbyter
(grec. TcpeaßOTepoc -lat. *prebyter prin influenţa lat. praebitor
„Lieferant" ; lat. fecciumi din lat. ficâtum, jecur-\-gr. auxwcóc
„Leber" (>lat. *sécotum), etc. etc. (M. Lübke, Einführung, 158).
Acest bine cunoscut fapt adaugă şi mai multă lumină asupra
felului de a trata vechimea elementelor greceşti din română.
Ele intră în procesul de influenţă greacă asupra romanităţii din
Italia, de unde trebuie să tragem şi noi firele celor mai multe
împrumuturi v. grec. ajunse în Dacia, odată cu colonizarea ei.
l
) Pluralul se întrebuinţează de obiceiu pentru a exprima imaginea colectivului,
când e vorba de mai multe „lucruri" de acela.ş fel, trebuincioase
omului: fac, cumpăr haine, ţoale, vestminte etc. In limba veche rom. întâlnim
deseori pluralul dzestre, dzestrelc (în Pravila lui V. Lupu, ediţ. Longinescu,
545 etc.. în Cazania lui Varlaam, 288 şi în a.). Şi dicţionarele dau
forma de plural ca cea mai curenta.