DACO-SLAVA

ELEMENTE VECHI GRECEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNĂ
(v. şi REW s. v. 7842, DR. III, 582—587, O. Bloch, Dict. ét. d..
I. I. fr. s. v. sérac, Langue et Littérature, vol. I, 2, p. 219—220).
Dacorom. ZESTRE: grec. *d'.áoTpa etc.
Un cuvânt general dacoromân cu înţeles bine cunoscut: averea
ce se dă fetei când se mărită şi poate cuprinde bani, lucruri
trebuincioase gospodăriei, vite şi a. Dicţionarele dovedesc şi
înţelesul mai „restrâns" de „îmbrăcăminte, aşternut, scoarţe",
adecă ţesături de tot felul, pe care ţărancele noastre, într'o vreme,
pe toate şi le lucrau singure. Şi cu cât privim în vremuri mai
vechi, cu atât trebuie să admitem că „zestrea", în înţelesul din
urmă, şi-o lucra fata, ajutată de mamă, de bunică sau de surori.
Acest fapt cred că stă la temelia semantică a ceeace zicem
„zestre" : ţesăturile făcute în casa părintească a viitoarei mirese.
Un sinonim avem astăzi în neologismul trusou (< fr. trousseau
„vétement, linge qu'on donne à une fille quand elle se marie").
Aşa se poate explica originea cuvântului, rămasă până acum nelămurită.
In graiurile greceşti din Bova şi Salento există formele
hyásra, dyástra, tástra „atrezzo che serve per fare l'orditura",
rezultate dintr'un *§iáorpa „instrument zum vorbreiten des Aufzugs".
Tot acolo sunt şi Syâzma „orditura" din grec. 8iáau.a
„Aufzug des Gewebes" şi otr. tiadzóme „ordire la tela". In Epir.
Stampa x
ì înseamnă unealta de ţesut sus zisă. Grupul de termeni
din v. grec. SiáCofiai „ourdir, étendre la chaîne d'une toile". Astfel
nu este greu de prins firul semantic al problemei. „Zestre" a
însemnat „ceeace se face în războiu", ţesăturile fără de care nu
se poate întemeia o căsătorie. Cine intră într'o casă ţărănească
unde se află şi o fată mare, îşi dă seama cu uşurinţă de strânsa
legătură dintre zestre şi „ţesături". Ţăranca mamă, vorbind de
zestrea fetei sale, îţi va arăta teancul cu scoarţe, hainele din „lada
de zestre" şi apoi va vorbi şi de altă avere. Probabilitatea desvoltării
semantice delà „lucruri ţesute" la „avere" ce se dă în genere
miresei, se arată îndeajuns de limpede.
*) V. toate formele citate, în Rohlfs Graz., No. 540, 547, 548 şi Diez,
calabr., I, 375.