DACO-SLAVA

450 OH. GIUOLEA
aşa de mult de baza slavă atât de rezistentă în formele citate din
română şi cu înţeles concret cum este trup.
Procesul se poate înţelege deci numai invers, cum am spus,
ca o apropiere ulterioară de „trup" 1
), de unde şi varianta trupină,
în care (t)r n'are nici o legătură cnl(p) din formele atestate
în Italia, fiindcă acolo prezenţa lui r (în loc de l) se datoreşte foneticei
locale 2
).
Rom. URDĂ: v. gr. oOpo;, oOpoiîTjj.
In sprijinul derivării rom. urdă din v. gr. òpóc—oöpoc „Käsewasser",
„zăr" prin adj oùpwSrjç (< lat. vulg. *uroda ca postverbal
dintr'un verb *urodare, *urdare, azi urdi, sau, prin schimb
de sufix, din *urida) vine împrejurarea că termenul grecesc a trăit
aproape de lumea romană din Italia sudică. Aici persistă şi azi
prototipul grec. în dialectele bov. uru, o urúsi aspro „il siero
bianco", orò „siero". Şi sp. suero „zer" derivă din scrum J
(v. REW s. v.).
r opoç
Astfel legătura dintre română şi greacă se arată şi mai plauzibilă,
înţelesul, cum am mai spus, e atât de identic cu analoga
formaţiune din dialectele romanice alpine (serum ,,zăr" > serac
etc. „urdă"), încât ar ajunge şi numai „lucrul" pentru a justifica
etimologia ce am dat.
De aceea nu mai insist aici asupra acestei explicaţiuni, întemeiată
pe înţeles, pe fonetică şi pe situaţia geografică a termenului
ca şi pe corespondentele semantice din celelalte limbi romanice
^) Valoarea celor spuse aici o văd şi în legătura, în vieaţa Românilor,
de regiunile păduroase ale Daciei. Ca să-şi facă vatră de sat şi loc de arătură
strămoşii noştri au fost siliţi să recurgă la runcuri şi curaturi (defrişeri), adecă
să scoată trunchiul, tăiat delà pământ, cu rădăcină cu tot. Astfel, „rădăcina"
săpată şi „tulpina" (trunchiul scurtat) de deasupra, fac una şi imaginea
se completează din două elemente. Această împrejurare ivită deseori în
vieaţa locuitorilor de lângă păduri, a provocat uşor contaminarea, rădăcina -fo/.'mT;
~>tulpină.
2
J V. acum asupra trecerii lui / la r, în dialectele italiene din sud, studiul
lui G. Alessio, Sul rotacismo
1942, pp. 17 şi u.
romeno-siciliano, din Studii Italiene VIII,.