DACO-SLAVA

ELEMENTE VECHI GRECEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNĂ 445
ajuns să se spună şi a străchi, ,,a seca" (un părâu, etc.) 1
). Aici
insă, am impresia că s'a mai amestecat un cuvânt, cel puţin pe
teren românesc, care a însemnat „a se scurge, a seca". Mă gândesc
la sterp „canal de scurgere", la moară, deosebit de „scoc"
(v. Damé, Dicţ. şi Candrea-Adamescu-Dic/. s. v.) pentru care
n'am date necesare, dar poate aparţinea familiei strop-stropi 2
).
Nu ascundem că există o piedecă în variantele aromâne
străchi şi dacororn. stârpi (stărpitură etc.!) cu ă(r) pentru e(r),
cum pretind sterp, sterpar etc., în care -erp- n'a devenit -ăr(p)-.
Variantele cu -âr- duce la o bază slavă (comp. în notă v. slav.
u-trüpeti).
Dacororn. STRECHE, megl. STREACL'E ; dacororn. VIESPRE, Z'ESTRE
etc.: v. gr. oiaxpsj, lat. oestrus, *oestriculus.
Am dat explicaţia formelor dacororn. şi megl., din gr.-lat.
iS
oestriculus în DR. II. 824—25 şi a fost admisă de M.-L. în
REW.
Cu oarecare surprindere am descoperit în Munţii Apuseni şi
în jud. Cluj :i
) variantele viespre, viespri, z'estre, iestrc, şi ie stri,
ca numire a viespelor mari şi rele, mult mai fioroase decât cele
cunoscute împrejurul casei. Aceşti termeni derivă din oîazpoçoestrus
> rom. iestru-iestri, care prin firească întâlnire cu vies-
*) V. sensurile din aromână în D R. II 549 unde Capidan dă toată familia
cuvântului, din acest dialect. Derivatele dacoromâne „stărpiciune,
etc., se pot vedea în dicţionare.
stărpitură"
2
) Ar putea totuşi ca acest sterp să se fi zis pentţu „canal sterp (sec"),
adecă cel ce stă de obiceiu fără apă, pe când lucrează scocul. De aici s'ar
explica astfel şi înţelesul aromân de a străchi, „a seca (apa"). Problema, mai
larg, va trebui pusă în cadrul v. gr. OTSpsoç, azspém, în care intră şi axsipa
(rom. oaie ştiră), lat. torpco ,,etre engourdi", v. germ. sterban „mourir",
indo-europ. sterbh-sterp-, care ne duce la expresia „braţ mort" (al unui râu),
„canal sec", etc., v. slav. u-trupeti
tură", v. Boisacq, Walde s. v.).
„se raidir" (comp. „stărpitură = chirci-
3
) Com. de învăţătorul D. Vasu din Lona (Luna) de Sus, jud. Cluj.
El mi-a pus la dispoziţie culegerea sa privitoare la albinărit. Acolo z'cstre
se mai chiama şi „musca ţiganului, fiindcă e rea şi muşcă". Expresia vrea să
spuie că ţiganul căutând miere a dat de cuib de z'espri
albine.
în loc de unul de