DACO-SLAVA

DACO-SLAVA 253
în Peştera (Făgăraş, Hunedoara), Pesiere (Bihor, Severin)
avem deasemenea tratamentul bulgăresc al lui -kti- (> st), cf.
bulg. pestera. Toponimicele de mai sus au putut fi date însă
de Români, căci peşteră e un apelativ foarte obişnuit în
limba română. 1
)
Kniezsa [op. cit., 86) crede că toponimicul Lingina ar fi
trebuit să aibă forma Lenzsdena (zs = z), dacă ar fi fost de
origine bulgărească, deoarece ar deriva din *le_djane, o formă
protoslavă reconstituită. Dar Lingina (literar ar trebui să se
scrie Lindina v. Popovici, op. cit., Í3) are la bază apelativul
ledina „câmp, ţelină, pământ nelucrat", obişnuit în bulgară,
sârbo-croată, slovenă şi rusă. 2
)
8. în toponimicul Guşteriţa (Sibiu) s-c* (după dispariţia
ierului neintens) nu s'a façut, cel puţin în scris, pescănnik
„greş". în unele derivate, chiar ierul neintens a fos restabilit
după analogia formelor unde acelaşi ier era intens :
Pesăcevo {Dictionnaire des loc. Bulgarie, 69), pesăcen „de
sable", etc. Grupul -şt- din formele româneşti Peşteana, Peşteniţa
ar putea deci să aparţină graiului slav din Dacia în care
•suc- a ajuns până la -st- (se- > -sc- > -st-), întocmai ca -se- <
Derivarea lui Pesteş, Pestis delà ung. pest „four" (< bulg. pesti) e
puţin probabilă (v. Lukinich, Documenta históriám Valachorum in Hungária
illustrantia, Budapest 1941, p. 159). Apelativul pest e obişnuit numai la
Săcui (v. Szinnyei, Magyar tájszótár, Budapest 1897 — 1901, s. v.), deci departe
de judeţele Hunedoara, Bihor şi Someş.
') V. mai jos formele Peşteana, Peşteniţa, unde -şt- ar putea să reprezinte
tot tratamentul bulgăresc al lui -kti-.
s
) V. Berneker, Si. etym. Wörterb., 705. Cf. mai sus p, 236.
3
) V. Recnik Mesta, II, 313. Cf. numele unui afluent al Oltului în jud.
Vâlcea, Peşteana, pe care Weigand (Jahresbericht, XXVI —XXIX, 76) îl
explică din bulg. pestiana
•există în bulgară.
se. réka .Sandbach". Forma pestiana însă nu