DACO-SLAVA

432 GH. GIUGLEA
încheiasem mai de multă vreme acest articol, dar într'o călătorie
făcută în vara aceasta (1942) pe Valea Ierii (jud. Turda),
între alte cercetări, am întrebat pe oameni şi despre vărsat. Un
Moţ din Săcel ai cărui părinţi sunt veniţi din Albac, mi-a spus
că Albăcenii şi cei de pe la Abrud, acestei boale îi zic zápor!
Mi-au venit în minte, fireşte, sinonimele „vărsat", „inundare"
(v. explicaţiile mai înainte) şi bulg. sipanica, imaginea cărora,
întruchipată şi în arom. aruversu, se vede acum ca foarte roditoare.
Zápor, pe de altă parte, e sinonim, la origine, cu forma mai
generală zăpor, cu accentul trecut pe silaba ultimă, după ritmul
cunoscut din înfăşur-înfăşor, măsur-măsor, *fieur-fior, fioare,
< fëbris etc. şi de sigur şi după „nomina agentis" ca „năpăditor",
„turnător", „vărsător" şi. a. Zápor însă este o inovaţie semantică,
născută prin aderenţa cu „vărsa", „năbui" (apele) etc. şi formează
a treia treaptă în desvoltarea înţelesului. Prima, ca în
slavă, este cea de „stavilă", „stăvilar" care opreşte apa de a mai
cădea pe roata morii, când morarul vrea să „oprească" măcinatul.
Zâpor-zăpor vin din v. slav. za- perù, preti, pira „claudere".
De aici în n. sl. zapor „Die kleine Schleusse bei der Mühle", bulg.
zapor „Schleusse" etc. Miklosich Et. Wb. d. sl. Spr., la baza per 5
după forma rom. zăpor adaugă „vergleiche" zápor „rubeolae",
neînţelegând probabil taina acestui fapt. De aceea nici dicţionarul
Candrea-Adamescu nu-1 înregistrează, deşi se găseşte în Lexic.
Budán s. v. zápor „morbilli nethi" (?), „rubeolae", ung. „otvâr"
(propriu „cojirea pielii"), „himlő forma apró szeplöcske" 1
),
Die Röthein, Masern". Autorii lexiconului nu spun patria cuvântului,
dar este limpede că l-au cunoscut din Munţii Apuseni
şi din Nordul Transilvaniei, fiindcă în fişele DA se găsesc comunicări
despre zápor delà V. Vaida din Sălaj, cu înţelesul „vărsat"
şi, delà N. Stan (Nordul Transilvaniei), „zápor la porci"
(boală nedefinită). Bianu Dicţ Sănăt. îl dă ca sinonim cu „pojar".
Prin urmare fazele semantice, delà slavă încoace, sunt: 1.
„oprire, închidere (de apă, în special la moară) ; 2. apa ce se re-
- 1
) Propriu „scămoşiri" pe piele, ca o „broderie", ca o pecingine. Imaginea
intră în rândul celor din atmosfera „mălcez".