DACO-SLAVA

234 E. PETROVICI
sq.). E adevărat că în regiunile mai îndepărtate de ţărmul
mării, mai cu seamă de cel răsăritean (p. 317), Slavii s'au putut
aşeza în mase compacte, după cum arată marele număr de
numiri geografice slave, dar oraşele mai mari şi cetăţile — chiar
mai neînsemnate —nu le-au putut cuceri niciodată. Din aceste
localităţi, de pe ţărmul răsăritean înspre interior (p. 324, 325),
începe regrecizarea Eladei, în urma expediţiilor armatelor bizantine
împotriva Slavilor din Pelopones şi Elada delà sfârşitul
veacului VIII şi în cursul veacului al IX (p. 15 sq.) şi mai
cu seamă în urma creştinării Slavilor care s'a întâmplat în
sec. IX (p. 17). Din pricina superiorităţii covârşitoare a culturii
greco-bizantine faţă de aceea destul de primitivă a Slavilor,
influenţa slavă asupra limbii neogreceşti e foarte slabă
(p. 325).
Studiul celor aproape 3000 de numiri geografice slave
din Grecia confirmă cele ce ştim din datele istorice. Foarte
importantă e constatarea ce se degajează din aspectul arhaic
al tononimicelor slave din părţile sudice ale Greciei, că regrecizarea
trebue să se fi făcut în acele regiuni foarte de timpuriu
(p. 325). Nume ca FapSixtv (287 sq.), SaXfisvîxov (p. 279 sq.,
287 sq.), 'Aßapfvov (p. 267, 279), MayoóXa (p. 277), etc. « slav.
*Gordiku, *Solmïniku, "Avorinü, *Mogyla) au un aspect fonetic
mai arhaic decât cel paleoslav. adică acela al limbii fraţilor
Chirii şi Metodie din a doua jumătate a sec. IX : or, ol nu
prezintă metateza ra, la (gradici, slama) ; a iniţial nu era
preiotat (javorü dar 'AŞapîvov); o era atât de deschis încât a
fost auzit ca a (Ma-fouAa < *Mogyla, 'Aßapfvov -< * Avorïnu);
a treia palatalizare a guturalelor încă nu s'a terminat (rapSixcv
< *'Gordikü, paleoslav. gradici), etc. (p. 318). în aceste regiuni
Slavii trebue să fi fost grecizaţi în cursul secolului al IX-lea,
ba chiar al VIIMea. Cu cât înaintăm mai spre Nord, cu atât
fonetismul slav e mai nou, deoarece aci Slavii s'au menţinut
mai mult timp (de ex. în Epir) (p. 318, 319).
Limba Slavilor din Grecia era foarte aproape înrudită
cu cea bulgară. Lipsa tratamentului lui Q ca u, tratamentul st,
zd al lui ti, di, locul accentului în unele cuvinte, deosebirea
celor două ieruri (în sârbo-croată vocalele reduse, ierurile, t şi