DACO-SLAVA

ELEMENTE VECHI GRECEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNĂ 431
Poporul fireşte nu poate să exprime precis, ca medicii, înfăţişarea
pielei cu bube de tot felul şi de toate culorile, dar moleşirea,
fleşcăirea ei prin erupţiuni şi bube puroioase ca şi cele de
vărsat, le poate exprima şi printr'un adjectiv cu înţeles mai larg,
care apoi se restrânge şi se leagă de o fază ulterioară a boalei.
Astfel în aromână mâlţeadză a ajuns să însemne „mârcezirea",
stricarea, putrezirea pielei, de boala respectivă. Familia lat. pus,
putidus „faul", puter,-tris „faul, morsch", putref'acere „pourrir";
„amollir", „disoudre" etc. duc şi la rom. leneş, împuţit, putoare,
„fiinţă leneşă". Din aceeaşi familie (v. Walde s. v. pus, put e o
etc.;) germ. faul „putred, stricat, împuţit" ; leneş; Faulfieber „lingoare
neagră"; faulfleckig „care are pete de putreziciune", Faulpelz
etc. ne întorc la punctul de plecare (din fiaXaotoç, [xa>.axiÇw semantic „moale, lânced", „leneş, împuţit, putred, cu puroi" etc. 1
).
Cuvinte de acestea cu înţelesuri largi, neconcretizate, sunt
ca şi organismele „lâncede", puţin rezistente şi de aceea uşor sortite
schimbărilor.
Geografic judecat, termenul în discuţie a venit din Italia în
orientul romanic, fiindcă este atestat în latină şi a lăsat urme în
italiană şi în graiurile grec. din fosta Magna Graecia 2
).
La noi mălcez este şi un exemplu interesant care intră în
norma de conservaţiune pe arii laterale: aromână în sudul Balcanilor
şi dacoromână în Nordul şi Vestul Transilvaniei. O prelungire
mai veche a ariei lui mălcez spre Moldova se vede din derivatul
mălcigai „pouriture", atestat în Munţii Sucevei (Şezătoarea
III, 70 şi CDDE 1139), născut din contaminarea cu mucigai
< muced < lat. mucidus şi putregai < putridus, care sunt cosemantice
şi convieţuitoare pe aceeaşi arie geografică. Ultimele
sunt cunoscute în întreg teritoriul dacoromân, de aceea se înţelege
uşor atingerea lor de mălcez.
x
) MaXax6;se întrebuinţa şi privitor la piele: êrcl vqç, è7ti8ep|i£îo; xoî tou, |i,éTaXsgixóv T. èXl. fX. I, s.v.
2
) V. REW 5254: sicil. neap. makkaria „Meeresstille", „Flauheit im
Geschäft" (cfr. „lâncezesc afacerile"). Aici înţelesul lui malakia s'a oprit la
nuanţa cea mai blândă. Rohlfs, Etym. Wb. d. unterit. Grazit. înregistrează
pe kosent. maláka „pământ (cu păşune) fleşcăit, călcat de vite" şi „Spüren
die ein Tier im Gras hinterlässt" ; v. şi no. 1307 s. v. |iáXa-f|xa