DACO-SLAVA

430 GH. OIUGLEA
De aceea ín semantismul cuvântului trebue să distingem unele
trepte de schimbări, datorite contaminării cu alţi termeni referitori
la stări fizice asemănătoare. întâi constatăm că în dacoromână
mălcez este atestat şi cu înţeles de o „boală a iepelor"
Lex. Bud. şi „a oilor", Pasca, Glos. Apoi ne lovim de mărcav
„lânced, istovit, fără vlagă" Lex Bud., cu derivatele mălcaviţă şi
mârcaviţă Candreâ-Adamescu Dicţ. encicl. Nu li se arată acolo
originea, dar noi vedem un rezultat al cunoscutelor încăierări dintre
cuvinte, atât de viu ilustrate de Gilliéron şi cu care sunt obicinuiţi
azi toţi lingviştii cu experienţă 1
). In formele amintite au
intervenit mălcez şi măre ed < lat. marcidus cosemantic cu malacus
etc. Sufixul -av(iţă) a trecut delà puhav şi buhav „slab, cu
carnea grasă şi moleşită" de boală. Insuş mărced îşi datereste pe
ă influenţii Iui mălcez, probabil pronunţat şi mălcez ca în aromână
2
) şi din ciocnirea lui cu vânăt s'a născut vâlced 3
) (> vălcezi)
„plin de lovituri, de vânătăi"; iar în descântece se zice vâlxed(ă)
despre bube putrede, învineţite. Se cunosc de asemenea
bubă vânătă, „bubă neagră", numite după înfăţişarea rănilor ori
abceselor pornite spre coacere şi puroi ere. Amestecul acesta de
influenţe reciproce au schimbat şi pe mărced în mâlced, dat de
CDDE, din care şi mălcigai „pourriture" ibid. (comp. mucegai*^
muced ).
Pielea cu bube rele, purulente, face impresia că merge spre
putrefacţie. De aici înţelesurile din lat. marcidus „fané, flétri,
gâté" (ca şi languidus), putrtdus „pourri, flasque" (putredo vulnerum,
gingivarum; putrescunt dentes; comp. vâlced, vâlcezi).
Mârced,-zi
strice
se spune despre mâncări şi cărnuri care încep să se
4
).
1
) V. stâlciri la cuvinte cu structură şubredă, ameninţate de destrămare,
în DR. VII p. 106 şi u., analizate de Puşcariu.
2
) Cum am spus mai sus.
a
) Vâlced, a vâlcezi n'a fost explicat, fiindcă nu s'a văzut legătura cu
mălcez, care şi el era nelămurit.
In CDDE se vorbeşte de o posibilă influenţă a lui vâlced asupra lui
mâlced (mărced), fără însă a se spune de unde vine primul. Numai aşa i se
poate da întâietate faţă de mâlced.
4
) V. şi în ale mele Cercetări lexicografice p. 16, forma merced „leneş'',
în Damé, Dict. roum. fr. „flétri, fané, mou, mollasse, languissant". Din însuş
marcidus nu se poate deriva mălcez etc., fiindcă se opune l.