DACO-SLAVA

428 GH. GIUGLEA
a corpului şi-şi arată caracterele lor speciale, tot aşa termenii privitori
la stările generale de slăbire, moleşire prin febră etc., (languire,
languidus, morbidus, marcidus, izdare) se restrâng cu
vremea pentru a defini fazele ulterioare ale boalei sau ale unei
întâmplări nenorocite (cădere, lovire etc., comp. it. ferita „rană"
< lat. ferire „a lovi"; rom. căzătură: omul cutare este o —, „o
rablă, „om istovit" etc.).
Experienţa îndelungată în asemenea analize ale mijloacelor
de expresie ne arată că vieaţa lăuntrică a cuvintelor sufere zeci de
atingeri, de împrumuturi şi suprapuneri de nuanţe fine care trebuesc
despletite, comparate între ele şi confruntate cu altele analoge.
S'a spus că limba este artă. De aceea în semantică trebue să
facem mereu analiză psihologică şi estetică. Astfel arom. aruversu
cu înţelesul lui principal de a „vărsa", „verser" nu poate
fi tradus decât prin „dau afară", scot la iveală bubele, erupţiunile,
prin care se elimină răul, boala din corp. După erupţie vărsatul
merge spre vindecare. Participiul vărsat (şi revărsat) de
zori, de ziuă, ne ţine strâns de ideea de izbucnire, de „vărsarea
luminii" la orizont (comp. expresia „varsă raze", — o piatră
scumpă — cunoscută din poezia populară) 1
). Dacă n'ar exista aceste
derivate ale lui vărsa, ne-am putea gândi de exemplu la lat. vexare
„a vătăma, a strica", foarte potrivit ca sens pentru a înfăţişa
„stricarea, ciupirea" feţii prin bube. Dar vexare nu s'a păstrat
în romanică şi nici n'ar putea explica prezenţa lui r din aruversu
etc. Acesta se acopere şi cu germ. ausschlagen „a scoate,
sparge, a îmboboci, a se spuzi pielea"; Ausschlag „erupţia pielii",
Ausschlagfieber „febră exantematică", cum este şi vărsatul. In
latină mai găsim şi expresia revertere ad salutem „recouvrir Ia
santé, guérir" (la Caesar), care dovedeşte şi ea complexitatea
nuanţelor semantice ale familiei lexicale discutate. Rom. „a spart
buba, „a trecut criza", (propriu) „a început să dea puroiul afară",
are analogie cu „vărsarea, erupţiunea" pielii, care e un semn că
1
) Comp. şi „a se crepa de ziuă", adecă a se părea că se face o deschizătură,
tăietură (în cer) pentru a ieşi lumina. Aceeaşi imagine se vede şi
în a se sâmcela de ziuă, a se face o crestătură (la orizont).