DACO-SLAVA

426 OH. GIUOl-EA
la multe ramuri de cunoştinţi speciale (agricole, păstoreşti, vânătoreşti,
folclorice), pentru studiul unor familii de termeni „tehnici"
populari. Numirile boalelor se pot şi ele înţelege mai uşor,
prin prizma intuiţiei, a practicei populare şi a folclorului în genere.
Astfel se înţelege, cum s'a ajuns delà lat. languor, -orem
,,langueur, épuisement, faiblesse", „maladie" la înţelesul specific
dacorom. de „tifus", deoarece boala aceasta face pe om să zacă
circa şase săptămâni, într'o stare de moleşală, de slăbiciune şi de
febră. Şi, fiindcă suferinţa e lungă, cuvântul a devenit lungoare.
In aromână şi meglen. s'a oprit la înţelesul generic de „boală",
care în dacorom. se mai zice şi pentru boală rea în genere,
şi pentru „febră tifoidă" (Pamfile, Boli şi leacuri, p. 14). Despre
boli neînţelese se zice că „umblă o boleşniţă, de zace lumea pe
capete", fără să ştie ce are.
Semantica primitivă a lat. languire, languidns se mai păstrează
în dacorom. lânged (lânced), lâncezeală; în arom. lândzid,
lândzi(dzi)re. In albaneză s'a născut o familie bogată, din cea
latină: lëngonj „affliggere", „essere infermo, ammalato", „deperire"
; lëngate „malattia", „epidemia", „langore", lëngim; lengjúre,
„epidemia", „tifo", „malattia contagiosa" etc. Leotti Dizz.
s. v.
Tot boală lungă şi grea, de circa trei săptămâni este şi vărsatul,
cu variantele lui (variolă, pojar, „rougeole"). Dar, fiindcă
după câteva zile vine erupţiunea pielii, prin pete roşii (la pojar)
şi prin beşici cu puroi la vărsat, acestuia i se mai zice şi bubat,
iar după însănătoşire, bolnavul rămâne „ciupit", „pişcat", „stricat"
de „vărsat", de „bube vărsat" 1
). In aromână se zice şi mâlţidzos*)
(comp. dacorom. răpănos). Este însă subtilă evoluţia semantică
a lui vărsat (delà a vărsa < lat. versare, a întoarce, a
1
) Comp. Giuglea-Valsati, Delà Românii din Serbia, Lit. pop., p. 285:
străcăţel de bumbăţel [ = bubă-ţel] şi tot din graiul lor este şi de „bube
vărsat", v. DR. V, 529.
2
) Comunicat de profesorul aromân I. Caranica. El pronunţă mâiţidza,
mălţeadză, cu trecerea lui a aton-|-/, r-)-cons.>â (comp. mârtan
„mascul" (de pisică)