DACO-SLAVA

424 GH. GIUGLEA
sau un fecior id." — comp. pentru cosemantism situaţia lat. juvenis,
novus-novellus, tener, cu rezultatele lor romanice.
Mai departe: pădurea tinără, după tăietură, anu prim, face
lujeri [= lăstari] 1
).
Specificul semantic al lui lujer, cu toată asemănarea sa formală
cu huluj, face ca amândoi termenii să stea încă fiecare pe
poziţie, iar -;- din primul a primit uşor o lovitură, fiindcă slăbise
mai înainte, prin procesul local fonetic (-g-^>-z-).
Ciocnirile acestea şi situaţia geografică de astăzi a lui luger
dovedesc că acesta a trăit odinioară în toată Transilvania, înaintea
slavului hlud, venit din nord, nord-est.
Iată câteva atestări pentru luger:
1. Partea mai băţoasă a plantelor ierboase, tulpina (COSTINESCU,
Dicţ.), trunchiul (HASDEU, Chest., V, 34), tijul (HASDEU, op. cit. XI, II),
unor plante căţărătoare (vie, iederă, hameiu, etc. Lex. Budan), târâtoare
(pepeni, castraveţi, etc.) sau de altă natură, cotorul (I. 20), lăptucii, cepei,
verzei, salatei etc. BARONZI, Opere, I, 102, PONTBRIANT, Dicţ., coceanul
(porumbului) DAMÉ, Terminologia, 63, PAMFILE, Agricultura la
Români, 57; paiul (plantelor ierboase în opoziţie cu „trunchiul" celor lemnoase,
HASDEU, op. cit. XVI, 40); cf. strujan, tujlan, hluj, hlujan, hlujer,
covrag, tuleiu (PAMFILE, op. cit. 57). Lujerii viţelor ECONOMIA, 145;
cu ce-am greşit vouă, de-mi frângeţi oasele parcă aţi călca pe lugeri uscaţi,.
DELAVRANCEA, Sultănica 206. Dar lugerul de sulfină i se prinse de deget
. . . îngroşându-se aici ca o frânghie de rufe, aci ca un otgon, aci ca un
lanţ SÄM. VI, 1072. Primăvara când lujerul ierbii abia mijea pe lunca năpădită
CONV. LIT. XLIV, I, 203. Măceşul spinos ţi se-aruncă în cale şi
lugerii de mure ţi s'agaţă de tine SĂM. III, 456. Să poată rupe flori de nufăr
albe ca crinul şi cu lugerii lungi STÄNOIU Călugări şi Ispite, 97. Lugerii
după Ispas nu mai sunt buni, fiindcă îi scuipă strigoile PACALA,
Mon. Com. Răşinar 161. Prin analogie trunchiul, tulpina arborilor, HAS
DEU, op. cit. II, 79. Fig. Om voinic, vlăjgan, bine făcut. E drept că şi ţărani
ca'n satul acesta nu găseşti, să umbli poşte de a rândul, aşa lugeri de
oameni LUCEAFĂRUL, V, 36. Aşa înalt, cu privirea deschisă deşteaptă,
aşa luger de tânăr nu a văzut ea printre odraslele magnaţilor lor. ib. V, 41.
2. Mlădiţă, lăstar, ramură nouă (la viţa de vie) DICŢ. Odrăslesc ramuri,
crăci, coceni, mlădiţe, zmicele, lugeri C. GOLESCU, Călătoria I, 273.
Are coajă puţin roşietică; distanţa între noduri sau căpuşi, din care ies alugerii,
e mai mică decât la alte soiuri de viţă HASDEU, Etym. Magnum
x
) Lămuririle acestea le-am luat delà învăţătorul I, Fioca din Rahău,
bun cultivator de vie. Ele cuprind în esenţă toate celelalte definiţii pe care
le-am mai cules în partea locului. De aceea nu le mai adaog.