DACO-SLAVA

•422 GH. GIUGLEA
amintim pe lat. novella (dim. din novus) din care rezultă rom.
„nuia" (adică ramură tânără), iar în alte limbi romanice „pui de
animal" (span. novello „viţel" etc.); rom. puieţi „ramuri tinere,
copăcei de răsădit" etc. v. şi REW. s. v. novus, novellus şi pullus.
Iui luger nu i s'a putut da până acum nici o explicaţie. Avem
şi variantele hluj, hlujan, care ne duc, din pricina lui -;- spre
limbile slave. Dar prin slavă nu se poate explica terminaţiunea
-er românească, pe când v. grec. Xûj'-voç (cu -n- disimilat) înlătură
greutatea. înţelesul v. grec. era „flexible", „souple comme
de l'osier".
In Sudul Italiei trăiesc urmaşi ai v. gr. À6yoç „biegsame
Rute" în otr. Ugo „Weidenrute", bov. ligunía, regg. (Reggio Calabria)
ligunia etc. „Waldrebe, vitalba", dintr'un grec. 'ÁUTOJVÍA
(comp. n. grec. Atyóvoc „Rute").
In cuvântul nostru avem pe y v. grec. devenit u ca în u-áptupo;
(lat. vulg. marturus > martur) etc.
De asemenea trecerea -g- >g nu se întâmplă decât în forme
lat. vulg. şi v. grec, ajunse în lat. vulgară. Despre regresiunea
unui ; la g, nu poate fi vorba, fiindcă luger există în Muntenia
şi în sudul Transilvaniei.
Cuvântul românesc este interesant şi pentru că e un semn
al simbiozei romano-slave. Cuvântul slav care s'a încrucişat cu
cel rom. este v. sl. chludü „virga" (rus. hlydx „Stange, Knüppel",
serbo-croat. hlùd „pertica", „Wiesbaum" etcj). Acesta a
ajuns la un *hbud, plur. hluji (comp. mânji < mănz etc.). In Bernecker
Et. Wb. se găsesc formele slave. Un derivat slav cu -en
nu găsim, prin urmare nu putem face o reconstrucţie fără folos,
fiindcă ne mai împiedecă atât grupul hi- din forma slavă, cât
şi -g- din cea româno-greacă.
x
) Luger a putut să sufere schimbarea lui n- în -r şi prin influenţa
adj. tânăr (comp. novella>nuia) care se zice despre ramurile nouă, tinere,
ce ies din tulpina plantei. Un singur exemplu, acesta neîndoielnic, ajunge.
Anume, versul din Eminescu „Ci mi'mpletiţi un pat, Din tinere ramuri".
Prietenia semantică între „tânăr — nuia — vlăstar" etc. se poate urmări şi
în vieaţa lat. „juvenis"-,,tener" şi a rezultatelor romanice (fr. ,jeune pousse"
'etc.). Deci „lugen(i)-tiner(i)" este o realitate lingvistică.