DACO-SLAVA

ELEMENTE VECHI GRECEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNĂ 417
tele din magus) prin frazele *băscăni> *boscăni> bosconi. După
labială /;-, ă aton a devenit o ca în botez-boteza, botejune, din forma
greco-lat. baptisare. (De aici vine şi bobotează < apă-botează).
Apoi o a asimilat pe ă următor. Acest fel de schimbări fonetice
este în deobşte cunoscut şi îl constatăm chiar la derivate din farmec.
In Transilvania, Maramureş, se zice foarmec, refăcut dintr'un
infinitiv formăca (< formeca), unde a aton a devenit o supt
influenţa labialei, ca şi în boteza şi în fomeie < fămeie, porumb <
palumbus etc.
Farmec, a fermeca şi amăgi trăiesc pe aproape întreg teritoriul
dacoromân, dar boscoană,-bosconi sunt conservaţiuni pe
arie mai redusă (Transilvania, Moldova), de aceea îl socotim ca
element venit în epoca de cucerire a Daciei, pe aceeaşi cale cu
alţi termeni v. gr. ce se găsesc numai în zona aceea (comp. armie,
staur).
Centrul de origine nu poate fi decât tot sudul Italiei. Aici,
după Rohlfs Graz. No. 319, există urme din grec. ßaaxaivw „verhexen":
otr. vaskeno, „ammaliare" şi vaskamma „fascino, fattura"
( = „făcătură").
Baza cerută de rom. bosconi este sau adj. v. gr. ßaaxavc*;, -ov
„fascinateur", sau subst. à ßacrxoavc „sorcier", „trompeur". Delà
acesta s'a derivat verbul *b a s c a n ir e 1
), care prin schimbările
arătate, toate întemeiate pe exemple, s'a ajuns la formele de azi
!>oscoană-bosconr), bosconiţă, „söreiére" etc. (v. în DA s. v.
toată familia;).
') Derivate verbale delà nume cu înţeles de „meseriaşi", se pot cita
destule: a doftori, a meştcriKmeşter, a măiestri, a ciooăni, a păstori, a haiduci,
etc.
2
) In v. gr. existau şi verbele mai rari pao-/.avi;w şi ßaay.aivco care
nu pot explica direct forma rom., dar dovedesc bogata vieaţă a familiei
ßaay.avo;. In latină este corespondentul fascinum Ofascinare) Walde, Lat
etym. Wörterb. (după G. Meyer, Indogerm. Forsch. VI, 106, Kretschmer,
Einleitung in die Geschichte d. griech-Sproche, p. 249) spune că atât formele
latine cât şi cele greceşti vin dintr'o limbă nordică, tracă sau ilirică.
Această ideic ar împinge pe cineva să cugete la posibilitatea păstrării
în dacoromână a- unei baze traco-ilirice. Nu ne putem da nici o părere în