DACO-SLAVA

412 GH. GIUQLEA
cuvinte vechi pornite din Nordul ţării, argea şi-a restrâns rolul
semantic la cel de „războiu", şi apoi la cel de „loc, încăpere (bor-
deiu)" în care este aşezat. „Merg, intru la argea", însemna a se
duce la ţesut, la războiu, în cămara-bordeiu (comp. fr. atelier).
Procedarea aceasta de a urmări faptele lingvistice dacoromâne
delà Nord la Sud va aduce desigur multe descoperiri neaştep­
tate 1
) (v. mai departe zestre).
Dacorom. ARIN.-À ,ANIN,-Ä „aune": gr. àÂivïj „Erle".
Preţiosul material din R., Grăz., 87, Sc. p. 183 mai desleagă
şi problema rom. arin, care nu poate fi explicat direct din lat.
alnus, fiindcă grupul -In- nu se preface in româneşte în -n-r-, iar
1
) In balada populară se întâlneşte deseori argea. Dau aici câteva versuri
din lana Sinzìana (Giuglea-Vâlsan, Delà Românii din Serbia, Culegere
de Ut. pop., p. 216 şi u.) în care se vede lămurit cum fata mare ţese ca să-şi
facă zestre:
La nouă argele, In gură de-argea,
La argeaua mică, Din gură zicea:
Cu fereşti de sticlă . . . Ţasă, Leană, ţasă
Ţasă lana, ţasă Ţasă, schindosăşte,
Fir şi ibrişân, Ca ieu să te iau [de soţie].
Lu Soare [mirele] peşchir. Şi repetă:
Ţasă, Leană, ţasă,
Pânză şi mătasă Ţasă, schindosăşte [brodează],
Lu Soare cămaşă. De nuntă'mi găteşte
Soare răsărea Ca ieu să te ian.. . .
(v. şi p. 225, 226 id.).
Acelaş adevăr vechiu din vieaţa familiară românească a Daciei apare
în balada Soarele şi Luna culeasă din Muntenia, (G. Dem. Teodorescu, Poezii
populare, p. 410) :
Soarele... zicea: Şi mi te zoreşti
Ileana, Ileana, Cămăşi să-mi găteşti,
Teşi şi chindiseşti, Şi mi te grăbeşti
Fir verde'mpleteşti Să te logodeşti . . . etc.
Se pot strânge multe dovezi îti această privinţă, dar, cum spuneam, oricine
a observat mai atent problema căsătoriei la Români, ştie că „zestre" însemnează
întâi şi întâi ceea ce se ţese şi se coase pentru viitoarea familie, (v. şi
S. FI. Marian, Nunta la Români). V. mai departe zestre.