DACO-SLAVA

250 E. PETROVICI
Adeseori forma românească nici nu apare deloc în documente.
Toponimicele româneşti din Maramureş Berbeşti, Crăciuneşti,
Giuleşti, Năneşti, etc., sunt inexistente in documente,
unde apar în sec. XIV—XV subt forma Barbfalwa (1387),
Karachonfalva (1383), Gyulahaza (1355), Nanfalva 1
) (1412),
cu toate că, delà întemeierea satelor, ele au avut forma românească
actuală. Dacă Românii Maramureşeni ar fi fost desnaţionalizaţi
în sec. XVIII, noi n'am fi ştiut niciodată că aceste
sate au avut şi nume românesc şi cineva ar fi putut să tragă
cine ştie
unguresc.
ce concluzii istorice şi etnografice din numele lor
Dacă toponimicele Mutnic, Muthnuk nu prezintă un fonetism
sârbo-croat, deoarece ele redau cu o grafie ungurească
pronunţarea românească Mâtnic, aceasta nu însemnează că
alte toponimice nu au caractere şârbo-croate. Astfel Dubova
(jud. Severin) < slav. *Dçbova are cu siguranţă u pentru Q; pe
teritoriul sârbo-croat sunt 6 localităţi cu numele Dubovo şi una
cu numele Dubova. 2
) Comuna Dubova e situată la Sud-Vest
de Orşova, pe malul Dunării; fonetismul sârbo-croat e deci
explicabil aici, la graniţa teritoriului linguistic sârbo-croat 8
)
Tot de origine sârbă e şi toponimicul Cutina (Severin)
< sârb. Kutina i
) {kùtina, augmentativ delà kut „unghiu, colţ"
< kçlu).
Satul Cutina e în Nordul judeţului Severin, nu departe
de localităţile Mâtnic şi Glâmboca. Prin urmare în această
regiune trebue să presupunem două straturi de populaţie
1376). Deci forma românească din sec. XX e mult mai aproape de prototipul
bulgar decât forma ungurească din sec. XIV. Şi încă din forma ungurească
nu rezultă că e vorba de un prototip bulgar.
') V. Drăganu, op. cit., 393, 394.
2
) V. Recnik Mesta, II, 147. Forma bulgărească e Dăbova, D/rbovo, v.
Dictionnaire des localités d. I. roy. de Bulgarie, 111.
3
) Astăzi amândouă malurile Dunării sunt locuite de Români, dar toponimia
regiunii, atât în Sudul Banatului, cât şi în Estul Sârbiei, arată că
pe aici au fost aşezate în trecut mase compacte de Slavi care au vorbit un
graiu sârbo-croat (v. DR., VIII, 176—180), Se pare însă că
croat s'a aşezat peste unul bulgar, v. mai jos.
*) Recnik Mesta, II, 228. Cf. Kisch, op. cit., 91.
stratul sârbo