DACO-SLAVA

ELEMENTE VECHI GRECEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNA
de mai veche evoluţie decât ceeace era la poporul roman în epoca
„Magna Graecia".
Astfel, „lucrul-cuvântul" şi situaţia lor geografică lămuresc,
cred, fără nici o notă silită, originea rom. argeaS).
Dar, pe teren dacoromân, trebue să privim situaţia geografică
a înţelesurilor atestate, din care cel primar de „construcţie,
înjghebare (de lemn ori altă materie), sculă (mai simplă ori mai
complicatali" se găseşte în nordul ţării şi prin această arie se impune
ca să plecăm delà el. Acolo, se ştie astăzi, este o regiune cu
multe conservaţiuni latine.
Acest caracter al lucrului se vede în DA la difeniţiile delà
II (arhitectură): „boltă de biserică" (în Dosofteiu) ; casă ridicată
numai din stâlpi şi pusă „cunună" (Someşj), „. .. tot materialul
lemnos, la clădirea unei case, afară de păreţi, de ex. „costoroabele,
grinzile, căpriorii şi leaturile". Toate acestea suni argea;
tot aşa la o şură sau alt acaret (jud. Neamţ); „argea=acoperiş"
(Moldova); la moară „argeaua stă deasupra amânărilor"
(Vaslui). La plutărit „leagă (la plută) pe delături câte-o grindă
numită argea". Aceste argele apără pluta de a nu se desface;
„.. . se zice: am aşezat argelele ca să întăresc pluta" (jud. Neamţ).
Prin urmare e vorba de lucru făcut din bucăţi de lemne legate
între ele, ca şi scheletul unui războiu.
Se prea poate ca înţelesul de „métier à tisser" al lui argea
să fi fost odată mai întins, iar slavele „războiu-stative" i-au luat
locul mai târziu, fiindcă arătau însuşirea de termen tehnic mai
precis. Apoi coborând în jos spre Muntenia, Oltenia, ca alte
1
) Mi se atrage atenţiunea că prof. Grégoire delà Bruxelles a făcut şi
d-sa undeva, într'o notă, legătura între argea şi gr. âp-ja^s Nu ştiu dacă va
fi explicat şi schimbările din forma românească. Oricum, ideea venită delà
un savant recunoscut în domeniul filologiei grece, întăreşte şi mai mult explicaţiunea
noastră. Celelalte etimologii pomenite de DA. nu sunt admise
nici acolo: v. gr. ăpfiXXa ,.chambre souterraine servant d'étuve" (în glosse)
sau turc. (djagatai) ardja „caisse, boîte". Dar ce să caute acest turcism în
terminologia ţesutului şi în nordul Transilvaniei? Cât priveşte forma v.
greacă äpfUXa rire un sens cu totul particular şi este izolată în timp şi
spaţiu.
istoria unui cuvânt nu se mai poate trata astăzi prin simple apropieri
fonetice.
411