DACO-SLAVA

408 GH. GIUüLEA
S'a crezut că rom. aprig ar veni din lat. apncus, -a, -um
„sonnig". M. Lübke REW. 561, respinge etimologia, fiindcă nici
ca înţeles, nici formal nu explică derivarea sus zisă, precum nu
admite nici pe cea din lat. harpago, -onem „gierig" 1
).
Apropierea formală între cuvântul rom. şi cel grec. prezintă
greutăţi, explicabile în felul arătat. Evoluţia semantică se întemeiază
pe exemplele din familia romanică pornită dela crudus,
crudelis etc. Acestea sunt prea cunoscute şi nu le mai amintesc
aici. Cred totuşi necesar să propun o îndreptare la ceea ce se
spune în DA. Acolo se aşează înţelesurile începând cu cel de
„avide, rapace", nuanţe depărtate şi născute prin extensiune,
dacă nu greşit interpretate.
In exemplul din N. Costin . .. „aprig la prăzi" — poate fi
tălmăcit şi cu „teribil, pornit" etc. (comp. „foame turbată", şi
flămând „care arde de foame"i). In Dosoftei e mai vechiu decât
în N. Costin şi deci cu exemple din el trebuia să înceapă articolul
aprig din DA.
In adevăr mitropolitul moldovean zice „femiaie sfadnică şi
aprigă" („femme querelleuse et chagrine"), sau „Ellini se feaceră
amari şi aprici, crudsi şi nemilostivi" . . . Exemplele din N. Costin
şi din Neculce intră în definiţia „impétuent, ardent, violent,
dur" etc.
Când zice Alecsandri „cal aprig ca un zmeu" (cf. DA l. c.)
pe cine ar putea îndemna să se gândească la ideea de „lacom"
etc.?
D'e aceea, aşezarea lui aprig lângă ârcXîjpoc „inmaturo"
(comp. bov. pleronno „maturare", grec. vulg. aizlepoc „non sano,
non sviluppato) 2
) se dovedeşte ca cea mai firească.
- 1
) Propusă de S. Puşcariu în „Dicţionarul limbii rom." s. v. înţelesul
greco-lat. harpago,-onem „Hakenstange", s'a păstrat în limbile romanice
(comp. fr. harpon „Harpune" etc.). Fr. harpagon este o expresie figurată,
cultă şi târzie. S'au mai gândit unii la o apropiere de africus, din care it.
africo, serbo-croat. yaprk, span. abrego etc., toate cu înţeles de „vânt" (de
sud, sud-est). Expresiile rom. „viforos, vijelios", ar fi o indicaţie pentru
zisa presupunere, dacă în romanică o'ar exista ca termen concret de „vânt
ce vine dinspre Africa".
Tot aşa ar da de gândit lat. aper
2
) Rohlfs, Scavi, 25; Graz, 19.
(mistreţ).