DACO-SLAVA

ELEMENTE VECHI GRECEŞTI ÎN LIMBA ROMÀNA
Prin urmare imaginea fructului dă naştere la amestecuri şi
treceri de înţeles delà un cuvânt la altul. Aşa s'a petrecut şi în
vieaţa semantică a rom. afin(ă), care a împrumutat numele delà
Sàcpvïj. Formal, cuvântul rom. se ocopere deplin cu variantele din
sudul Italiei, în care a dispărut d- iniţial (afina etc.), fie din pricina
amestecului cu lat. acinus,-a (v. mai sus), fie pentru că diniţial
s'a crezut că este prepoziţia de-: comp. expresia curentă
„foi de dafin". Cea dintâi cale o cred mai probabilă, fiindcă am
văzut şi în limbile romanice cum au intrat baca şi acinus în familia
altor numiri de plante, cu fructe (boabe) asemănătoare.
Variantele aromâne afincu,-a etc. au suferit desigur atingeri
cu alţi termeni înrudiţi ca înţeles, care ne scapă nouă deocamdată.
Din punct de vedere cultural-lingvistic, nu e de mirare că
nume de plante mediteraneene au trecut în graiul aromân şi în
cel dacoromân, cu în^lesuri oarecum scăpătate şi aplicate prin
^extensiune, la semenele cele mai apropiate.
Rom. APRIG: v. gr. xTiXïjpoç;„unreif", gr. vulg. «TiÂspo;.
Se cunosc în genere înţelesurile cuvântului românesc: înverşunat,
aprins, crunt, crud, crâncen etc. (V. DA şi Candrea-
Adamescu, Dicţ. encicl. s. v.; acesta nu dă etimologia).
Nu i s'a putut găsi originea până acum. Plecând delà semantismul
rom. „crud, necopt" adj., delà lat. crudus (comp. şi acerbus),
care are şi nuanţele, uşor explicabile, de „sălbatic, aspru",
zise despre fructe, animale sălbatice şi de omul cu fire aspră,
vom ajunge la descurcarea problemei.
Forma aTcXrjpoç a suferit, în dialectele grec. şi ital. sudice,
mai multe stâlciri, prin schimb de sufix sau prin încrucişări cu
alte cuvinte. Cităm regg. apritu, pian. apridu etc.
Pentru română trebue să admitem o bază * apr idus-* aprigus,
cu jocul de sufixe -inus, -idus, -icus, (şi cu -c->-g- ca în vitricus>
vitreg). Şi la verbe, încă în lat. vulgară s'a petrecut schimbul
între sufixele -in(are), -id(are), -ic(are). Asupra acestui caz
a putut influenţa ca sens şi formă chiar gr. Jyptxoç „sălbatic",
v. gr. öéyporxot (v. acesta la Rohlfs, Graz. 241).
407