DACO-SLAVA

ELEMENTE VECHI GRECEŞTI ÎN LIMBA ROMÂNA 405-
fi fost puncte mai uşor atinse de această influenţă, precum se
arată astfel ţărmurii Mării Negre 1
'). Alte elemente v. grec. au
venit pe calea ştiută a latinei vulgare, neţintuită de anume teritorii
balcanice, ci mereu mişcătoare şi cuceritoare, ori unde ea
înainta. Latina vulgară în genere putea aduce cu sine caractere
care se cunosc astăzi în Italia şi în alte teritorii romanice. In sensul
acesta se întreprind cele mai multe cercetări şi în linguistica
noastră.
A rămas însă un ţinut romanic, nu destul de bine observat
sub raportul influenţei vechi greceşti. Acesta este sudul Italiei,
izvor bogat pentru iradierea culturii grece, fie direct, peste Adriatica,
fie prin colonişti transplantaţi în Dacia. Aceştia, chiar dacă
nu erau Greci curaţi, ci Romani sau semi-romanizaţi, purtau cu
ei unele caractere lingvistice din Magna Graecia. Această judecată
mi-o întemeiez aici pe fapte concrete, care se găsesc din belşug
în cunoscutele studii ale romanistului G. Rohlfs 2
).
In cele ce urmează vom explica din lexicul nostru un grup
de elemente pe care le socotim de origine greacă veche:
Dacorom. AFIN, AFINĂ „Vaccinium myrtillus". Micul arbust
cu fructe ca nişte boabe mici albastre închse sau negre brumării,
îl cunoaştem toţi cei ce am trecut printr'o pădure din regiunile
alpine. Astăzi se vinde pretutindeni prin pieţe, prin gări, încât
nu este nevoie să mai adăugăm că numele este răspândit pe întreg
teritoriul ţării noastre. Există şi în aromână cu variantele
afin, afincu, iar fructul afină, afincă, afink'e, afing'e.
*) Mi-am exprimat această părere în DR III p. 628, unde am propus
câteva etimologii cu puncte de plecare din v. gr. Am comunicat apoi la
MLR [ = Muzeul Limbii Române] în mai multe şedinţe (delà 1924 încoace)
şi alte cercetări analoge. Unele le-am publicat incidental, v. de ex. Langue
et Littérature I 2, 1941, DR X, 1941 şi Revista Filologică II 1928 p. 63—65.
2
) Griechen u. Romanen in Unteritalien. Genève, 1924; La terminologia
pastorale dei Greci di Bova (Revue de linguistique romane, II 271 sqq.) ;
Autochtone Griechen oder byzantinische Grazit ät (Rev. d. linguist. r. IV,
118 sqq.); Scavi linguistici nella Magna Grecia, Halle—Roma 1933; Dizionario
dialettale delle tre Calabrie, Halle—Milano 1932—1939. In aceste lucrări,
foarte serioase, se găseşte o bogată bibliografie privitoare la problema
raporturilor lingvistice italo-greceşti din regiunea ce ne interesează şi pe noi.