DACO-SLAVA

392 SEXTIL PUŞCARIU
pe nas, auzim un m desnazalizat, pe care-1 identificăm cu un
b. Vedem din acest exemplu că şi un b simplu, nu numai un
bb, poate fi despicat în mb. Alături de sambatum pentru sabbatum,
găsim în latineşte (şi în limbile romanice) lambrusca (it.
lambrusca, franc, lambris) şi labrusca (rom. lăuruscă, sard. log,
agrustu REW. Nr. 4814); strambus e forma romanică (rom.
strâmb, ital. strambo, portg. estrambo... REW. Nr. 8281) în
locul clasicului strabus; alături de sabucus (atestat în glose şi
păstrat în rom. soc, port. sabugo etc.) avem, la PLINIUS, sambucus,
păstrat şi el în unele limbi romanice (cf. REW. Nr.
7561). Tot astfel avem mb în loc de m şi în alt element latin
din limba română, în forma tremhur în loc de tremur, care
se găseşte în punctele: 107, 112, 249 şi 337 din ALR. I, chestiunea
92, precum şi la Aromâni (în punctele 06, 08, 09). La
Aromâni mai întâlnim şi amburţi „amorţi" în ALR. I, 153/08
şi şcl'imhura (CAPIDAN, Arom., § 228) în loc de şcl'imura
„a plânge" din lat. *exclamorare. Este probabil că şi cuvântul
nostru carâmb nu-i decât o variantă — cu accent schimbat
— a lui carăm