DACO-SLAVA

DACO-SLAVA
acelea cu în, atunci ar trebui să admitem că, în regiunea unde
se găseşte Luncaviţa, Slavii au fost românizaţi mai de timpuriu,
pe vremea când aceşti Slavi pronunţau iusul mare ca o nazal. Ar
fi de preferat, poate, să presupunem că izoglosa care despărţea
aria balcanică orientală a lui ă nazal de aria balcanică occidentală
a lui u nazal şi care pleca delà graniţa teritoriului linguistic
albanez şi, despărţind în două Peninsula Balcanică, atingea
Dunărea pe la Porţile de Fier, continua la Nord de fluviu
trecând pe undeva prin Banat. Dintre toate toponimicele înşirate
mai sus, Luncaviţa are poziţia cea mai occidentală. Izoglosa
— ă nazal/// nazal — ar fi putut deci să treacă printre
Luncaviţa şi Glămboca, prin apropierea Caransebeşului. 1
)
Forma Luncaviţa poate fi explicată şi altfel. Pe timpul
când s'au românizat, Slavii din Banat au putut foarte bine să
fi pronunţat şi în acest nume pe p ca un a nazal. O formă
*Lăncaviţa, *Lîncaviţa a fost însă apropiată de Români de
apelativul luncă devenind Luncaviţa. Aceeaşi explicare trebue
dată şi Luncaviţei din jud. Tulcea şi Luncavăţului (afluent al
Oltului în jud. Vâlcea). Drăganu {op. cit., 557) zice despre
Luncavăţul că e un derivat românesc din apelativul luncă; în
limba română însă nu există un sufix -avăţ, aşa că derivatul e
cu siguranţă slav. La fel e foarte posibil ca unele din numeroasele
toponimice cu un ca Dumbrava, Lunca să fi fost date de Slavi
care, înainte de a se româniza, au pronunţat ca un ă nazal
pe Q; formele "Dămbrava, *Lănca au fost apoi adaptate de
Români apelativelor dumbrava, luncă.
într'o regiune, anume în Nordul judeţului Severin, trebue
să presupunem că Slavii au fost românizaţi mai târziu,
după denazalizarea iusurilor, v. mai jos. Astfel trebue
explicate formele Mătnic 2
) (râu în jud. Severin, comunele
Mătnicul-Mare, Mătnicul-Mic şi Ohaba-Mâtnic din jud.
Severin şi Mímúisél s
) (părău lângă comuna Căvăran, jud. Se-
*) Elementele slave ale limbii maghiare originare din graiuri slave
situate mai la apus au i> >
v. Melich, op. cit., 123, 279.
on, iar acesta derivă dintr'un mai vechiu un,
-) Se pronunţă şi Mimúic (formă comunicată de C. Daicoviciu), cf.
slav. vraiînica > vramnită.
:l
) Comunicat de C. Daicoviciu.
247