DACO-SLAVA

338 E. PETROVICI
Prin urmare lipsa ierului în forma Olt nu poate servi de
argument împotriva posibilităţii de a fi fost transmis de Slavi.
Mai de grabă o în loc de a e un astfel de argument. Se ştie
că Slavii au ajuns în regiunea Dunării de jos prin sec VI.
Atunci au auzit delà localnici — care trebue să fi fost în
marea lor majoritate Dacoromâni — numele vechi ale râurilor.
Pe vremea aceea nu se mai poate vorbi de cantitatea vocalelor
în graiurile romanice născânde. Intr'o formă ca Alutu(s), Slavii
au auzit un a accentuat şi doi u neaccentuaţi. In împrumutu­
rile făcute graiurilor romanice, Slavii au tratat pe orice a ac­
centuat ca a, iar orice a neaccentuat ca o, indiferent de canti­
tatea pe care a avut-o în latina clasică: păgănus > poganü.
altare > olutarî, etc. *) Alutus ar fi trebuit deci să dea ir. slavă
* A tütü.
Dacă am presupune o formă accentuată Alútus, atunci e
(Timiş-Torontal). pronunţat Lucăret (comunicat de on Pătruţ) < sârb Lukare'oac,
locativ Lukarevcu (v. Slobodan Kostk', Srpska crkva i skola u Rumuniji,
Timişoara 1931, p. 15, 19, 44, 77, etc.), Podgorţ (numele românesc
al satului Podgorac din Sârbia, regiunea Timocului, cercul Boljevac)