Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
- nu mai exist\ pentru voi primejdie, nu mai exist\ piedic\ în calea apari]iei
supraomului". Al doilea principiu: S\ nu v\ fie mil\ de aproapele vostru;
îmbrînce[te ceea ce st\ s\ cad\. Al treilea principiu: Lucrul cel mai însemnat din
toate e pofta de putere - pofta de putere lipsit\ de scrupule [i necru]\toare. Al
patrulea principiu: Totul este permis; pentru supraom nu exist\ nici bine, nici
r\u; el tr\ie[te dincolo de bine [i r\u, dincolo de adev\r [i în[elare, dincolo de
con[tiin]\ [i responsabilitate.
S\ lu\m un scurt respiro, c\ci drama umanismului s-a încheiat: a fost
pl\smuit omul nou, supraomul! Din embrionul lui Rousseau, omul umanist a
evoluat în supraom. Dar ce este, în esen]a lui, supraomul, din ce este el alc\tuit?
Dintr-un singur instinct - instinctul autoconserv\rii. Îns\, da]i-mi voie, poate fi
alc\tuit\ dintr-un singur instinct fie [i gîza cea mai mic\? {i atunci cum este cu
putin]\ s\ fie alc\tuit\ dintr-un singur instinct cea mai complex\ fiin]\ de pe
p\mînt, omul? În tot regnul animal, care cuprinde mai mult de [ase sute de mii
de specii de vie]uitoare, nu exist\ nici o musculi]\, nici alt\ vietate, chiar mai
m\runt\ decît musculi]a, care s\ fie alc\tuit\ numai dintr-un instinct, fie acesta
chiar instinctul autoconserv\rii; iar Nietzsche a recunoscut un singur instinct
drept supraom. Drept aceea, supraomul lui este în realitate un subom, adic\ un
neom. Dac\ vre]i, supraomul este cea mai resping\toare caricatur\ a omului pe
acest astru întunecat.
Ceea ce e adev\rat în privin]a supraomului e adev\rat [i în privin]a
str\mo[ilor s\i umani[ti. Astfel, omul natural al lui Rousseau nu este nimic
altceva decît o jum\tate de om, pentru c\ i s-a luat tot ce e suprafiresc; iar o
jum\tate de om este acela[i lucru cu subomul, fiindc\ în el odr\slesc
neîmpiedicate toate relele firii c\zute, ba înc\ [i r\sf\]ate de educa]ia/luminarea
umanist\.
Dar omul ca senza]ie al lui Locke, ce este? O f\rîm\ din om ar\tat\ drept
om. {i aici avem un nou subom [i o nou\ schimonosire a omului; c\ci ce sînt
sim]urile f\r\ de suflet? O vioar\ cu cinci strune, dar f\r\ violonist.
Dar omul ca logic\ al lui Kant, ce este? O bucat\ de om recunoscut\ ca
om. Unde este lumea, nesfîr[ita lume a sim]\mintelor omene[ti, în care se g\sesc
[i raiul, [i iadul nostru? Poate oare, f\r\ acestea, omul s\ fie om? Nu, nu, nici
omul kantian nu este altceva decît o caricatur\ de om.
Dar omul ca voin]\ al lui Schopenhauer [i Nietzsche, prin ce seam\n\ a
om? Unde este sufletul cu nem\rginirile sale, unde este con[tiin]a, unde e
împreun\-p\timirea? F\r\ toate acestea, poate omul s\ fie om? Fire[te c\ [i asta
e o caricatur\ de om, doar o nou\ caricatur\!
Privi]i, a[adar, panorama umanist\ a noilor oameni: jum\tate-om lîng\
alt\ jum\tate-om, subom lîng\ alt subom, neom lîng\ alt neom, adic\ o
caricatur\ lîng\ alt\ caricatur\. Doar homunculi lîng\ homunculi. Nu vede]i c\
educa]ia/luminarea european\ umanist\ a închipuit numai ni[te homunculi [i a
populat cu ei Europa? Un homuncul este omul natural al lui Rousseau, un
97