Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
filosofie [i iezuitismul s\u antropofag în etic\, el supsese din omul european
toate puterile f\ptuitoare vitale. Prima necesitate: reînnoirea omului european,
prin duhul umanist al vechii Hellade, ca s\ se împiedice moartea lui. Aceasta se
se putea înf\ptui: 1) prin dep\rtarea omului european de Hristos [i 2) prin
ruperea oric\ror leg\turi cu lumile de sus, lumile nev\zute.
Vine Rousseau, cu teoria c\ omul trebuie s\ se întoarc\ la natur\ [i s\
alunge din sine tot ce e supranatural. Bun este ceea ce e natural; omul natural
este totodat\ [i omul cel mai bun - în aceasta st\ întreaga etic\ [i pedagogie
rostit\ de Rousseau în opera sa "Émile".
Rousseau a luat mult din natur\ [i a introdus în om. R\mîne îns\
întrebarea: Din ce este alc\tuit\ firea omului? Din sim]uri - r\spunde filosofia
senzualist\, în persoana lui Locke. Omul ca sim]uri - acesta e adev\ratul om.
Toat\ firea omului este alc\tuit\ din sim]uri [i se m\rgine[te la sim]uri. Cînd se
înl\tur\ ceea ce nu este trebuitor omului, atunci r\mîn sim]urile, prin care omul
este om.
Îns\ omul m\rginit la sim]uri e prea rudimentar [i grosolan. De aceea
filosofia ra]ionalist\, în frunte cu Descartes [i Kant, propune un nou tip de om:
omul ca logic\. Omul este mai întîi [i mai presus de toate o fiin]\ ra]ional\. Prin
urmare, omul este om prin logic\. Toate celelalte din el sînt prea neînsemnate ca
s\ poat\ cere întîietatea în fiin]a lui.
"S-a sc\pat din vedere tot ce este mai de seam\ în om" - protesteaz\
voluntari[tii, în frunte cu Schopenhauer [i Stierner. "Omul nu se poate m\rgini
nici la sim]uri, nici la logic\; el nu este nici una, nici alta. El e întîi de toate
voin]\." Ba, spun ei, omul ca voin]\ este omul adev\rat; el este omul nou.
În c\utarea omului nou, Europa s-a îndreptat apoi spre f\pturile mai prejos
de om [i a început s\ caute în ele obîr[ia omului, cu scopul ca doar-doar,
întemeiat pe regnul animal, omul s\ poat\ într-un fel oarecare f\ptui f\r\
Dumnezeu. A fost nu pu]in\ bucurie, ba chiar [i strig\te isterice, cînd în Europa
s-a auzit b\nuiala c\ omul se trage din maimu]\ [i din alte mamifere. Atunci, a
n\v\lit în lumea gîndirii indolente [i ftizice a Europei Nietzsche, cu uraganele,
cu viforele [i cutremurele lui; [i, cu pasiunea profetului [i flac\ra poetului, a
vestit lumii "evanghelia" lui despre supraom. Mai înfl\c\rat în gînduri decît în
sim]iri, el a scos din voluntarismul lui Schopenhauer [i din evolu]ionismul lui
Darwin îndr\znea]a, dar logica încheiere: Dac\ maimu]a este veriga de leg\tur\
c\tre om, pentru ce omul s\ nu fie veriga de leg\tur\ c\tre supraom? Da, omul e
veriga de leg\tur\ c\tre supraom. Da, omul e o fiin]\ ce trebuie biruit\ [i r\pus\.
"Ce e maimu]a pentru om? O ru[ine [i o ocar\ dureroas\. Acela[i lucru trebuie
s\ ajung\ omul pentru supraom: o ru[ine [i o ocar\ dureroas\". Supraomul este
rostul p\mîntului [i scopul istoriei. Supraomul din ce este alc\tuit? Din patru
principii de temelie. Primul: Dumnezeu trebuie ucis. "Voi, oameni superiori -
gr\ie[te Zarathustra c\tre ucenicii s\i - Dumnezeu a fost cea mai mare primejdie
pentru voi". "Dar nu v\ teme]i: Dumnezeu a murit - propov\duie[te Zarathustra
96