Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
toate faptele bune ale lui Hristos. Pentru c\, prin mijlocirea lor, Hristos locuie[te
în om [i Se întrupeaz\ în el. Un astfel de om tr\ie[te prin Hristos, gînde[te prin
Hristos, simte în Hristos, lucreaz\ prin Hristos, se g\se[te în împreun\-unire cu
ceilal]i oameni pe toate planurile vie]ii în Hristos. De unde are el puterea
aceasta? De la Hristos Însu[i, dup\ cuvîntul Sfîntului Apostol: Toate le pot în
Hristos, Care m\ înt\re[te (Filipeni 4:13). Omul credin]ei ortodoxe, tr\ind în
organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, tr\ie[te întotdeauna în împreun\unire
cu to]i Sfin]ii (Efeseni 3:18), care-l ajut\ în chip tainic la împlinirea
poruncilor evanghelice. De aceea m\dularul ortodox al Bisericii are sim]\mîntul
viu c\ via]a lui este aceea[i cu via]a tuturor celorlal]i oameni [i c\ are una [i
aceea[i credin]\ cu Apostolii, cu Mucenicii [i cu Sfin]ii tuturor veacurilor. El
mai are sim]\mîntul viu c\ to]i ace[tia tr\iesc ve[nic [i, ceva mai mult, c\ atît pe
el, cît [i pe ceilal]i, îi str\bate una [i aceea[i putere Dumnezeu-omeneasc\, una [i
aceea[i via]\ Dumnezeu-omeneasc\, unul [i acela[i adev\r Dumnezeu-omenesc.
În Biseric\, socotit\ ca societate, trecutul este întotdeauna prezent, pentru c\
Dumnezeu-Omul Hristos - Care este tare [i azi, Acela[i [i în veci - tr\ie[te
neîntrerupt în trupul Lui Dumnezeu-omenesc, cu aceea[i bun\tate, cu aceea[i
via]\, [i face întregul trecut un prezent neîntrerupt. Pentru aceasta omul credin]ei
ortodoxe nu este niciodat\ singur, ci întotdeauna în împreun\-unire cu toate
celelalte m\dulare ale Bisericii [i cu toate fiin]ele. Cînd el gînde[te ceva, face
acest lucru cu team\ [i spaim\ Dumnezeiasc\, [tiind c\ la aceast\ fapt\ a lui iau
parte în chip tainic to]i Sfin]ii. Ortodoc[ii sînt ortodoc[i prin aceea c\ au
neîncetat sim]\mîntul sobornicit\]ii Dumnezeu-omene[ti, înc\lzindu-se cu acest
sim]\mînt [i p\zindu-l prin rug\ciune [i smerenie. Nu se vestesc niciodat\ pe ei
în[i[i, nu se laud\ niciodat\ în ce prive[te omul, nu sînt mul]umi]i niciodat\ de
umanismul g\unos [i nu se închin\ niciodat\ umanismului. Pe toate c\ile, ei
m\rturisesc [i propov\duiesc pe Dumnezeu-Omul, iar nu pe om. Pentru c\ ei
[tiu c\ omul [i societatea omeneasc\, f\r\ de Cuvîntul, ca unire [i unitate
nestric\cioas\, alearg\ cu neînfrînare c\tre ira]ionalitate [i c\tre întunericul
nefiin]ei, sau, ceva mai mult, c\tre întunericul unui "vai [i amar".
S-a spus mai sus c\ societatea civil\ (impunerea individului ca monad\) [i
socialismul umanistic (impunerea silit\ a individului egoist ca întreg) au r\d\cini
religioase. Într-adev\r, întrucît în Apusul european cre[tinismul s-a schimbat
încet-încet în umanism, era firesc ca schimbarea aceasta s\-[i aib\ urm\rile ei în
toate ariile vie]ii omene[ti, a[adar [i în aceea social\. Mult\ vreme [i în chip
st\ruitor L-au restrîns pe Dumnezeu-Omul [i în cele din urm\ L-au mic[orat,
m\rginindu-L la un simplu om: la omul f\r\ gre[eal\ al Romei [i la acel nu mai
pu]in f\r\ gre[eal\ om al Berlinului. În felul acesta, s-a înf\]i[at pe de o parte
maximalismul apusean cre[tin-umanist (Papismul), care înl\tur\ totul de la
Hristos, iar pe de alt\ parte - minimalismul apusean cre[tin-umanist
(Protestantismul), care cere de la Hristos cît se poate de pu]in, iar adeseori
nimic. În amîndou\, ca valoare des\vîr[it\ [i ca ultim criteriu, este a[ezat omul
86