Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
în a[a fel ca fiecare om s\ poat\, dac\ voie[te, s\ întrupeze în sinea lui pe
Dumnezeu [i des\vîr[irile Dumnezeie[ti. Împlinind scopul acesta, oamenii se
preschimb\ în fiin]e nemuritoare [i ajung m\dulare ale împreun\-unirii
Dumnezeu-omene[ti nemuritoare, adic\ ale Dumnezeu-omenirii. Dup\ cum din
om, în chip ra]ional [i firesc, se na[te [i cre[te omenirea, tot astfel [i din
Dumnezeu-Omul, iar\[i în chip ra]ional [i firesc, se na[te [i cre[te Dumnezeuomenirea.
În p\rt\[ia aceasta a Dumnezeului-Om, oamenii tr\iesc [i se poart\ ca
fiin]e nemuritoare, [i anume dup\ legile evanghelice, care au putere [i în lumea
aceasta, [i în cealalt\. Aceast\ p\rt\[ie, neasem\nat\ pe astrul nostru, a celor cu
adev\rat nemuritori [i cu adev\rat purt\tori de Dumnezeu [i a celor ce se
str\duiesc cel pu]in s\ ajung\ astfel, nu este nimic altceva decît trupul
Dumnezeu-omenesc al lui Hristos, Sfînta Lui Biseric\.
R\sufla]i pu]in: iat\ c\ ne g\sim deja în "sfînta sfintelor" filosofiei
societ\]ii Dumnezeu-omene[ti. Aceasta este o societate nou\, Dumnezeuomeneasc\,
întru nimic asem\n\toare cu acelea pe care vi le d\, în chip teoretic
[i practic, sociologia umanist\ a omului european. În aceast\ societate
Dumnezeu-omeneasc\, toate se restrîng la Persoana purt\toare de via]\ a
Dumnezeu-Omului Hristos. El este cea mai înalt\ valoare [i bunul cel mai înalt.
Toate celelalte valori - [i individuale, [i sociale - izvor\sc din ea, întocmai ca
razele din soare.
În]elege]i c\ vorbesc de Biserica soborniceasc\ Ortodox\, ca societate
Dumnezeu-omeneasc\. Care este temeiul ei? Dumnezeu-Omul Hristos. Pentru
aceasta tot ce este ortodox are fire Dumnezeu-omeneasc\: [i con[tiin]a, [i
sim]irea, [i voin]a, [i gîndirea, [i via]a, [i societatea. Dumnezeu este pretutindeni
cel dintîi, iar omul al doilea; Dumnezeu conduce, omul este condus; Dumnezeu
lucreaz\, omul împreun\-lucreaz\. Aici nu este vorba de un dumnezeu
supranatural, abstract, închipuit, ci de Dumnezeul celei mai nemijlocite realit\]i
istorice, de Dumnezeu care S-a f\cut om, a tr\it în marginile propriei noastre
vie]i omene[ti [i S-a ar\tat pretutindeni în chip pip\ibil [i vizibil, cu des\vîr[ire
f\r\ de p\cat, cu des\vîr[ire sfînt, cu des\vîr[ire adev\rat. De aceea [i societatea
pe care a întemeiat-o este atît de adev\rat\ [i atît de real\. {i Biserica, întradev\r,
ca societate, nu este altceva decît un des\vîr[it organism Dumnezeuomenesc,
în care, prin împreun\-lucrarea darului Dumnezeiesc [i a lucr\rii libere
omene[ti, se une[te [i se în-dumnezeu-înomene[te totul, afar\ de p\cat. În acest
organism Dumnezeu-omenesc al Bisericii, fiecare credincios este întocmai ca o
celul\, care ajunge parte alc\tuitoare a lui [i care tr\ie[te din puterea Dumnezeuomeneasc\
purt\toare de via]\ a lui.
Iat\ principiile întemeietoare ale filosofiei ortodoxe a societ\]ii: ca singur\
societate adev\rat\, Biserica este în primul rînd un organism Dumnezeuomenesc,
[i apoi o întocmire Dumnezeu-omeneasc\ în lume, care întrupeaz\ tot
ceea ce este al Dumnezeu-Omului, adic\: dragostea lui Hristos, care na[te toate,
dreptatea lui Hristos, bun\tatea lui Hristos, în]elepciunea lui Hristos [i îndeob[te
85