Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
Nesfîr[it\ este lista nevoilor pe care omul zilelor noastre [i le inventeaz\
cu l\comie; [i, pentru a-[i satisface aceste nevoi nenum\rate [i f\r\ noim\,
oamenii au pref\cut acest astru de aur al lui Dumnezeu în abator. Domnul cel
iubitor de oameni ne-a descoperit de mult singurul lucru de trebuin]\ fiec\rui om
în parte [i întregii omeniri laolalt\. Care este acesta? Dumnezeu-Omul Hristos [i
tot ceea ce El aduce prin Sine: adev\rul Dumnezeiesc, dreptatea Dumnezeiasc\,
dragostea Dumnezeiasc\, bun\tatea Dumnezeiasc\, lumina Dumnezeiasc\,
sfin]enia Dumnezeiasc\, nemurirea Dumnezeiasc\, ve[nicia Dumnezeiasc\ [i
toate celelalte des\vîr[iri Dumnezeie[ti. Iat\, acesta este lucrul de trebuin]\
pentru om [i pentru omenire, iar toate celelalte nevoi ale omului sînt, asemuite
cu aceasta, atît de neînsemnate (v. Luca 10:42).
Atunci cînd omul cuget\ cu evanghelic\ seriozitate la taina vie]ii lui [i a
lumii, el ajunge în chip cuvenit la încheierea c\ trebuin]a tuturor trebuin]elor
este aceea de a t\g\dui toate trebuin]ele [i de a urma în chip hot\rît pe Domnul
Iisus Hristos, de a merge [i a se uni cu El prin deprinderea [i lucrarea faptelor
bune [i nevoin]elor evanghelice. Dac\ nu face asta, omul r\mîne duhovnice[te
f\r\ road\, f\r\ rost, se împr\[tie, putreze[te [i moare cu încetul, pîn\ sfîr[e[te
prin a muri în întregime, f\r\ a mai r\mîne ceva din el, fiindc\ Dumnezeiasca
gur\ a lui Hristos a gr\it: Precum ml\di]a nu poate s\ aduc\ road\ de la sine,
dac\ nu r\mîne în vi]\, tot astfel nici voi, dac\ nu r\mîne]i în Mine. Eu sînt vi]a,
voi sînte]i ml\di]ele. Cel ce r\mîne în Mine [i Eu în el, acela aduce road\ mult\,
c\ci f\r\ Mine nimic nu pute]i face. Dac\ cineva nu va r\mîne în Mine, e
aruncat afar\ ca ml\di]a [i se usuc\; [i o adun\ pe ea [i în foc o arunc\, [i arde
(Ioan 15:4-6).
Doar prin unirea duhovniceasc\ organic\ cu Hristos Dumnezeu-Omul,
poate omul s\ prelungeasc\ via]a lui în via]\ ve[nic\ [i fiin]a lui în fiin]\
ve[nic\. Omul lucr\rii Dumnezeu-omene[ti nu este niciodat\ singur: cînd el
gînde[te, prin Hristos gînde[te; cînd f\ptuie[te, prin Hristos f\ptuie[te; cînd
simte, prin Hristos simte. Într-un cuvînt, unul ca acesta tr\ie[te neîncetat prin
Hristos Dumnezeu. C\ci ce e omul f\r\ Dumnezeu? La început, o jum\tate de
om, iar la sfîr[it - neom. Doar în Dumnezeu-Omul g\se[te omul plin\tatea [i
des\vîr[irea fiin]ei sale, g\se[te arhetipul s\u, nem\rginitul [i nesfîr[itul s\u,
nemurirea [i ve[nicia sa, valoarea sa absolut\. Numai Domnul Hristos, dintre
to]i oamenii [i toate fiin]ele, a propov\duit sufletul omului drept comoara cea
mai de pre] din toat\ lumile: C\ci ce va folosi omul, dac\ va cî[tiga toat\ lumea,
[i-[i va p\gubi sufletul s\u? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul s\u?
(Matei 16:26)
To]i sorii [i toate stelele nu pre]uiesc cît un suflet. Dac\ omul î[i va irosi
sufletul în r\utate [i p\cate, el nu va putea da nimic în schimb pentru sufletul
s\u, chiar de ar ajunge st\pînul tuturor constela]iilor. R\mîne deci pentru om o
singur\ ie[ire, iar alta nu este. {i iat\ care este aceasta: Dumnezeu-Omul Hristos
este singura încredin]are a sufletului omenesc, singura încredin]are a nemuririi [i
78