Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
Oare n-a]i observat c\ omul european, în culturomania sa, a pref\cut
Europa într-o fabric\ de idoli? Aproape toate bunurile culturii au ajuns idoli.
Drept aceea, epoca noastr\ este, mai înainte [i mai presus de toate, o epoc\ a
închin\rii la idoli. Nici un continent nu e atît de inundat de idoli ca Europa
actual\. Nic\ieri oamenii nu se închin\ atît înaintea lucrurilor [i nu se tr\ie[te
atît de mult pentru lucruri [i de dragul lucrurilor, ca în Europa. Aceasta este o
închinare la idoli de cel mai r\u soi, fiindc\ e închinare în fa]a lutului. Spune]imi,
oare nu se închin\ omul humei, atunci cînd î[i iube[te cu egoism trupul de
lut [i zice cu înc\p\]înare: Trup sînt, [i numai trup? Spune]i-mi, nu se închin\
omul european lutului ro[u, atunci cînd veste[te ca ideal al s\u lupta de clas\,
sau na]ia, sau omenirea?
Europa deci nu sufer\ de pe urma ateismului, ci a politeismului; nu sufer\
din pricina lipsei de dumnezei, ci a mul]imii dumnezeilor. Pierzînd pe
Dumnezeul cel adev\rat, a vrut s\ î[i sature foamea de Dumnezeu prin f\urirea
de dumnezei mincino[i, de idoli. A pl\smuit idoli din [tiin]\ [i din teoriile ei, din
tehnic\ [i din inven]iile ei, din religie [i din reprezentan]ii ei, din politic\ [i din
partidele ei, din mod\ [i din manechinele ei, iar în mijlocul tuturor acestor idoli,
pe tronul împ\r\tesc al egoismului, l-a a[ezat pe omul european, pe Dalai-lama
european.
În esen]a sa, civiliza]ia european\ este un feti[ism ajuns vampir, un
feti[ism în edi]ie european\, în costum european. Tr\s\tura cea mai de seam\ a
omului european este "l\comia de lucruri". Metafizica feti[ist\ a omului
european se manifest\ în chip practic printr-o etic\ feti[ist\. Vechiul feti[ism
idolatru avea drept însu[ire canibalismul; dar noul feti[ism european nu se
deosebe[te oare tocmai prin canibalism, numai c\ unul mascat, cult? Civiliza]ia
european\ nu a propov\duit oare, prin gura [tiin]ei sale, drept cel dintîi principiu
al vie]ii lupta pentru autoconservare? {i ce altceva este oare aceasta, dac\ nu o
chemare la canibalism? Nu înseamn\ oare: Omule, lupt\-te pentru
autoconservare cu toate mijloacele; lupt\-te, dac\ este nevoie, folosindu-te [i de
canibalism? Important este s\ te ]ii în via]\! Cum? Lucrul acesta nu este supus
judec\]ii con[tiin]ei. Via]a e un m\cel, în care cel mai puternic are dreptul s\
ucid\ pe cel mai slab. Chiar a[a: oamenii mai slabi sînt material pentru cei mai
puternici. Întrucît nu exist\ nici Dumnezeu, nici nemurire, toate îi sînt îng\duite
omului pentru autoconservare. Este îng\duit p\catul, este îng\duit r\ul, este
îng\duit\ crima. {tiin]a pozitivist\ a ar\tat c\ tot ceea ce se întîmpl\ se întîmpl\
potrivit legilor firii. În natur\ domne[te ca prim\ lege legea necesit\]ii. Ea
conduce pe oameni [i toate gîndurile, sim]\mintele, n\zuin]ele, faptele lor. Cînd
oamenii p\c\tuiesc, ei p\c\tuiesc din necesitate. Omule, tu nu ai de dat seam\
nici pentru cea mai mare gre[eal\ a ta; nu ai de dat r\spuns, pentru c\ orice faci,
faci din necesitate... S\ nu vi se par\ curios: p\catul nu poate exista pentru omul
pentru care nu exist\ Dumnezeu, fiindc\ p\catul este p\cat doar prin punerea lui
73