Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
CULTURA UMANIST|
{I LUCRAREA DUMNEZEU-OMENEASC|
Cultura european\ are ca temei omul. Prin om se epuizeaz\ programul [i
scopul civiliza]iei europene, mijloacele [i con]inutul ei. Umanismul este cel mai
de seam\ arhitect al ei. El e cl\dit în întregime pe principiul [i criteriul sofistic
care spune: M\sura tuturor lucrurilor, v\zute [i nev\zute, este omul, [i anume
omul european. Acesta e des\vîr[itul pl\smuitor [i d\t\tor de pre]. Adev\r este
ceea ce el va propov\dui ca adev\r; rostul vie]ii este acela pe care el îl va
propov\dui ca rost al vie]ii; binele [i r\ul sînt acelea pe care el le va numi astfel.
Ca s-o spunem simplu [i sincer: Omul european s-a numit pe sine dumnezeu.
Oare n-a]i observat cît de statornic\ este dorin]a lui de a face pe dumnezeul, prin
[tiin]\ [i prin tehnic\, prin filosofie [i prin cultur\, prin religie [i prin politic\,
prin art\ [i prin mod\; de a face pe dumnezeul cu orice pre], chiar prin inchizi]ie
[i prin papism, chiar prin foc [i sabie, chiar prin trogloditism [i antropofagie? El
a propov\duit, pe limba [tiin]ei sale umanist-pozitiviste, c\ Dumnezeu nu exist\.
{i, c\l\uzit de aceast\ logic\, a tras plin de curaj urm\toarea încheiere: De
vreme ce Dumnezeu nu exist\, înseamn\ c\ eu sînt dumnezeu!
Nimic nu vrea mai mult omul european decît s\ se prezinte ca dumnezeu,
m\car c\ se afl\ în universul acesta ca un [oarece în curs\. Ca s\ arate [i s\
dovedeasc\ dumnezeirea sa, el a propov\duit c\ toate lumile de deasupra noastr\
sînt goale: f\r\ Dumnezeu [i f\r\ fiin]e vii. El vrea, cu orice pre], s\ domneasc\
asupra firii, s\ o supun\ sie[i; drept care a pus la cale un r\zboi sistematic
împotriva ei, r\zboi pe care l-a numit "cultur\". La el a înh\mat filosofia [i
[tiin]a sa, religia [i etica sa, politica [i tehnica sa. {i a izbutit s\ defri[eze o
buc\]ic\ de pe suprafa]a materiei, dar n-a preschimbat-o. Luptîndu-se cu
materia, omul n-a reu[it s\ o înomeneasc\, ci ea a reu[it s\ îl restrîng\ pe om [i
s\-l m\rgineasc\ la ceea ce e de suprafa]\, s\ îl reduc\ la materie. {i omul,
îngr\dit din toate p\r]ile de materie, se vede pe sine ca materie, [i doar materie.
{i [ti]i cine a învins? Este o ironie: civiliza]ia l-a f\cut pe om rob al
materiei, rob al lucrurilor. Autopropov\duitul dumnezeu se închin\ lucrurilor,
idolilor pe care el însu[i [i i-a f\urit. E limpede c\ omul european nu mai e
dumnezeu, ci un simplu rob al lucrurilor. În r\zboiul s\u împotriva a tot ce e mai
presus de fire, el a înlocuit cu fabricatele civiliza]iei sale orice n\zuin]\ spre cele
mai presus de materie: a înlocuit cerul, a înlocuit sufletul, a înlocuit nemurirea, a
înlocuit ve[nicia, a înlocuit pe Dumnezeul cel viu [i adev\rat [i [i-a f\cut
Cultura dumnezeu; fiindc\ omul nu poate dura pe astrul acesta întunecat f\r\
dumnezeu, oricum ar fi acest dumnezeu, fie el chiar un dumnezeu mincinos;
aceasta e fatala ironie a sor]ii omului cu astfel de alc\tuire sufleteasc\.
72