Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
se face în lumea aceasta nemuritor: mintea lui gînde[te cu gîndirea lui Hristos,
gîndire nemuritoare [i ve[nic\; iar inima lui simte deja în sine via]a lui Hristos,
via]a nemuritoare [i ve[nic\...
În ce fel se ajunge la aceasta? Prin credin]a în Domnul Hristos cel înviat.
Dac\ omul crede din tot sufletul [i cu adev\rat în Dumnezeul-Om cel înviat, în
sufletul lui se na[te îndat\ sim]irea nemuririi, a învierii, sim]irea c\ moartea a
fost biruit\ [i, odat\ cu ea, p\catul [i r\ul. Acest sim]\mînt al propriei nemuriri
însufle]e[te [i îndeamn\ pe cre[tin la nevoin]ele evanghelice, [i el pline[te cu
bucurie poruncile lui Hristos [i str\bate cu veselie calea vie]ii, de la nefiin]\ la
fiin]a des\vîr[it\, de la moarte la nemurire. Precum un punct care cre[te pîn\
ajunge mare cît toate infiniturile, a[a se întîmpl\ [i cu omul care cre[te prin
Dumnezeu-Omul: el str\luce[te tot prin nem\rginirea [i nem\rginirile
Dumnezeie[ti [i se simte nemuritor [i nesfîr[it în toate punctele fiin]ei sale. În
felul acesta, tragicul principiu al progresului umanist: "Moartea este o
necesitate", este înlocuit cu principiul plin de bucurie al progresului
Dumnezeiesc-omenesc: "Nemurirea este o necesitate."
Progresul Dumnezeu-omenesc are morala sa Dumnezeu-omeneasc\: în el,
toat\ via]a omului este cîrmuit\ [i dinamizat\ de Dumnezeu-Omul. Bun este
ceea ce e al lui Hristos; în afar\ de aceasta nu exist\ bine adev\rat. Nemurirea
este însu[irea cea mai de seam\ a binelui lui Hristos. De aceea, nemurirea este
de trebuin]\ moralei omului lui Hristos ca sim]ire [i con[tiin]\, ca fapt\ [i
deprindere. A-L sim]i cineva pe Domnul Hristos ca suflet al sufletului s\u, ca
via]\ a vie]ii sale; aceasta este nemurirea omului, c\ci prin aceasta se adevere[te
nem\rginirea [i nesfîr[irea gîndirii, sim]irii, vie]ii. Pentru cre[tinul adev\rat,
nemurirea înseamn\ ceva firesc [i întemeiat, iar odat\ cu ea [i în ea sînt fire[ti [i
întemeiate nem\rginirea [i nesfîr[irea. Aceasta duce spre des\vîr[irea moral\,
spre nesfîr[itul progres moral c\tre Dumnezeu, Care e suma tuturor nesfîr[irilor,
tuturor nem\rginirilor [i tuturor des\vîr[irilor. Prin urmare, e pe deplin fireasc\,
întemeiat\ [i îndrept\]it\ porunca hot\rît\ a progresului Dumnezeu-omenesc:
Fi]i dar des\vîr[i]i, precum Tat\l vostru cel din ceruri des\vîr[it este (Matei
5:48).
Omul lui Hristos se mi[c\ pe calea des\vîr[irii Dumnezeie[ti, biruind, cu
ajutorul faptelor bune evanghelice, r\ul [i p\catul din el [i din lumea care îl
înconjur\. El înainteaz\ întotdeauna de la un bine la altul, de la ceva mai mic
spre ceva mai mare [i de la ceva mai mare la ceva foarte mare. Mai mult: el nu
se opre[te niciodat\, nu întîrzie, fiindc\ orice oprire înseamn\ paralizie
duhovniceasc\, amor]ire, moarte. Prin orice gînd curat, prin orice sim]\mînt
sfînt, prin orice dorin]\ bun\ [i cuvînt bun, el înainteaz\ c\tre înviere, c\tre
nemurire, c\tre via]a ve[nic\.
Învingînd p\catul [i moartea, omul lui Hristos str\bate în aceast\ via]\ trei
trepte însemnate de evolu]ie cre[tin\: na[terea în Hristos, schimbarea la fa]\ în
Hristos, învierea în Hristos. Scopul ultim al luptei lui este a învia împreun\ cu
70