Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
Corinteni. Ea rînduie[te locul fiec\rei fapte bune [i îi d\ duhul [i insuflarea
cuvenit\. Prin ea, fiece fapt\ bun\ cre[te, [i se dezvolt\, [i î[i p\streaz\ locul
între celelalte sfinte fapte bune, Dumnezeu-omene[te alc\tuind lucrarea sfintelor
fapte bune în nevoin]a mîntuirii.
Slujbele ortodoxe înseamn\ Sfînta Evanghelie [i Sfînta Predanie traduse
[i preschimbate în minunate [i de via]\ f\c\toare stihiri, tropare, condace,
canoane, stihuri, cînt\ri, suspine, strig\te, lacrimi. Tot adev\rul Dumnezeuomenesc,
[i dreptatea Dumnezeu-omeneasc\, [i dragostea, [i în]elepciunea, [i
via]a, [i nemurirea, [i ve[nicia, ni se îmbie aici ca rug\ciune, ca sfînt\
Împ\rt\[anie, ca sfinte porunci, ca Sfinte Taine, ca sfinte fapte bune. Oriunde
atingi, dai de Sfînta Predanie vie, de curgerea sîngelui ei, de nervii ei, de oasele
ei, de inima ei, de ochii, de con[tiin]a, mintea, cugetul ei. {i, cînd sufletul se
revars\ prin rug\ciune în aceste adev\ruri Dumnezeu-omene[ti [i în via]a
Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii, toate sfintele fapte bune cresc cu cre[terea
dup\ Dumnezeu (Coloseni 2:19). {i întreg sufletul cre[te c\tre dumnezeu-omul
cel dup\ har - cre[tinul cel adev\rat.
Prin tr\irea vie]ii liturgice a Bisericii, se zide[te persoana cre[tin\:
dumnezeu-omul cel dup\ har, b\rbatul cel des\vîr[it întru m\sura vîrstei plinirii
lui Hristos (Efeseni 4:13). Aceasta este calea cea mai sigur\ [i nevoin]a cea mai
mîntuitoare. Cre[terea haric\ Dumnezeu-omeneasc\ se înf\ptuie[te neîncetat
prin fiecare rug\ciune, [i cerere, [i lacrim\, [i strig\t, [i suspin, [i tînguire, [i
m\rturisire. În lucrarea aceasta to]i Sfin]ii ne sînt c\l\uzitori [i înv\]\tori. Ei -
"ochii Bisericii lui Hristos" 44 - ne duc [i ne c\l\uzesc spre scopul Dumnezeuomenesc
al fiin]ei noastre omene[ti.
În cre[tinul ortodox, fiecare gînd se na[te întru rug\ciune [i se termin\ cu
rug\ciune. La fel [i fiecare sim]\mînt. El înf\ptuie[te o a[ezare de rug\ciune fa]\
de sine [i fa]\ de lumea înconjur\toare, iar mai înainte de toate [i mai presus de
toate - fa]\ de Domnul [i Dumnezeul nostru Iisus Hristos. În rug\ciune totul se
în-dumnezeu-omene[te, totul se împline[te prin Dumnezeu: gîndul se schimb\ la
fa]\ în gînd în-dumnezeit, fiindc\ acesta este rostul Dumnezeiesc [i nemuritor al
gîndului; sim]irea cre[te în sim]ire în-dumnezeit\, fiindc\ acesta este rostul
Dumnezeiesc [i nemuritor al sim]irii; con[tiin]a cre[te în con[tiin]\ îndumnezeit\,
[i mintea - în minte în-dumnezeit\, [i voia - în voie în-dumnezeit\,
fiindc\ acesta este rostul Dumnezeiesc [i nemuritor al lor; pe scurt: omul se
împline[te întru dumnezeu-om, fiindc\ acesta este rostul Dumnezeiesc [i
nemuritor al omului.
Iar\[i [i iar\[i: în trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, fiecare m\dular
al acestui trup, ca o celul\ vie dup\ chipul lui Dumnezeu a lui, tr\ie[te întreaga
via]\ Dumnezeu-omeneasc\ a Bisericii, dup\ m\sura credin]ei sale [i a celorlalte
nevoin]e [i fapte bune ale sale. Fiecare zi, fiecare clip\ - împreun\ cu to]i Sfin]ii.
Numeroasele feluri [i puteri ale tr\irii Dumnezeu-omene[ti sînt mereu de fa]\ [i
44 Troparul sfin]ilor Mucenici Serghie [i Vah, Minei, 7 octombrie.
62