Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
DUMNEZEIASCA SLUJIRE BISERICEASC|
{I PRAZNICELE BISERICE{TI
Întreaga via]\ a Bisericii este o neîncetat\ slujire a lui Dumnezeu,
neîncetat\ slujb\, [i drept aceea în Biseric\ fiecare zi este un praznic: în
Biseric\, în fiecare zi se sluje[te lui Dumnezeu [i se pr\znuie[te unul sau mai
mul]i Sfin]i. În Biseric\, via]a este neîncetat\ vie]uire împreun\ cu to]i Sfin]ii
(Efeseni 3:18). Sfîntul de ast\zi ne încredin]eaz\ Sfin]ilor de mîine, cei de mîine
- celor de poimîine, [i a[a mai departe: crugul (ciclul) anului nu are sfîr[it.
Pr\znuind praznicele [i Sfin]ii, tr\im în rug\ciune [i în adev\r harul lor [i
sfintele lor fapte bune, dup\ m\sura credin]ei noastre: fiindc\ Sfin]ii nu sînt
altceva decît personificarea [i întruparea sfintelor fapte bune evanghelice, ale
acestor dogme f\r\ de moarte ale credin]ei noastre, ale mîntuirii noastre.
Ve[nicele adev\ruri ale sfintelor fapte bune se preschimb\ în via]a
noastr\, mai întîi de toate [i în cea mai mare m\sur\, în rug\ciune, în slujb\.
Rug\ciunea este climatul cel mai potrivit pentru sporirea a toat\ fapta bun\
evanghelic\. Slujbele pogoar\ darul în libertatea noastr\, iar harul lui
Dumnezeu, înfr\]it cu libertatea noastr\, str\mut\ în via]\ adev\rurile
evanghelice dogmatice [i morale. Biserica toat\, ca trup al lui Hristos, ia parte la
aceasta prin trupul euharistic, care este cea mai înalt\ "sfin]enie a sfin]eniilor" în
lumea noastr\ p\mînteasc\ [i în toate lumile omene[ti. Totul ia parte în sfîntul
trup al Bisericii, întotdeauna împreun\ cu to]i Sfin]ii, la aceast\ împreun\lucrare;
[i noi, prin Preasfînta N\sc\toare de Dumnezeu [i prin to]i Sfin]ii, ne
d\m pe noi în[ine, [i unii pe al]ii [i toat\ via]a noastr\ lui Hristos Dumnezeu. În
slujbele Bisericii totul este ceresc-p\mîntesc, Dumnezeu-omenesc; totul une[te
pe Dumnezeu cu oamenii, cerul cu p\mîntul, timpul cu ve[nicia; toate cele
p\mînte[ti tr\iesc prin cer, tot ce este vremelnic tr\ie[te prin ve[nicie, tot omul
tr\ie[te prin Dumnezeu. Astfel se desf\[oar\ nestr\mutata nevoin]\ Dumnezeuomeneasc\
a mîntuirii, în-dumnezeirii, în-dumnezeu-omenirii. Fiindc\ Biserica
este cerul pe p\mînt, Dumnezeu în om [i omul în Dumnezeu.
Cine sînt martorii acestui fapt? To]i Sfin]ii Bisericii lui Hristos, de la
primul pîn\ la cel din urm\. Toate sfintele c\r]i de slujb\ ne-o arat\ în chipul cel
mai gr\itor [i ne-o dovedesc în chipul cel mai de net\g\duit: fiecare sfînt al
Bisericii este urzit din sfintele fapte bune; fiecare s-a zidit pe sine prin sfintele
fapte bune; fiecare s-a pref\cut [i s-a schimbat la fa]\ prin sfintele fapte bune.
Acest lucru este valabil [i pentru Sfin]ii Apostoli, [i pentru Sfin]ii Mucenici, [i
pentru Sfin]ii M\rturisitori, [i pentru Sfin]ii Prooroci, [i pentru Sfin]ii Cuvio[i, [i
pentru Sfin]ii Doctori f\r\ de argin]i, [i pentru to]i Sfin]ii îndeob[te. În fiecare
dintre ei sînt de fa]\ [i a-tot-lucr\toare sfintele fapte bune, în frunte cu credin]a.
În fapt, fiecare sfînt\ fapt\ bun\ este o nevoin]\ de bun\ voie a libert\]ii noastre
59