Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
Cîmpul de lupt\ dr\cesc, clerul dr\cesc [i în]elepciunea dr\ceasc\ - asta
înseamn\ cezarul, papa [i filosoful veacului al XIX-lea. ]\ranul ortodox al
Balcanilor înf\]i[eaz\ ceva cu totul potrivnic acestora: mai întîi, vitejia
purt\toare de cruce; al doilea, clerul mucenicesc; [i apoi, pesc\reasca
în]elepciune apostolic\. {i despre el e vorba în cuvintele rug\ciunii Domnului [i
Mîntuitorului nostru Iisus Hristos: M\ m\rturisesc ]ie, P\rinte, Doamne al
cerului [i al p\mîntului, c\ ai ascuns acestea de cei în]elep]i [i pricepu]i [i le-ai
descoperit pruncilor (Matei 11:25). Ce a descoperit Dumnezeu acestor simpli
]\rani? Le-a descoperit vitejia b\rb\teasc\, lumina cereasc\ [i în]elepciunea
Dumnezeiasc\. Le-a descoperit adic\ ceea ce este cu totul potrivnic fa]\ de
cezarul apusean, de pap\ [i de filosof: tot atît de potrivnic, pe cît este ziua fa]\
de noapte."
Iubitorul de Hristos [i Sfîntul Ierarh, despre civiliza]ia ucig\toare de
Dumnezeu [i închin\toare la idoli a Europei:
"Dac\ Europa ar fi r\mas cre[tin\, s-ar fi l\udat cu Hristos, nu cu cultura
ei; [i marile noroade ale Asiei [i Africii - chiar dac\ nebotezate, dar înclinate
spre duhovnicie - ar fi în]eles [i ar fi pre]uit acest lucru, fiindc\ [i noroadele
acestea se laud\ fiecare cu credin]a lui, cu zeii lui, cu c\r]ile pe care credin]a lui
le socote[te sfinte: unul cu Coranul, altul cu Vedele [i a[a mai departe. Nu se
laud\ a[adar cu lucrurile mîinilor lor, cu cultura lor, ci cu ceea ce socotesc mai
presus de sine, cu ceea ce socotesc des\vîr[it în lume. Numai noroadele Europei
nu se laud\ nici cu Hristos, nici cu Evanghelia lui Hristos, ci se laud\ cu
ma[inile lor primejdioase [i cu fabricatele lor ieftine, adic\ cu cultura lor.
Rezultatul acestei l\ud\ri de sine europene cu faimoasa "cultur\" este ura tuturor
noroadelor necre[tine împotriva lui Hristos [i a cre[tinismului. Urînd bunurile
europene [i oamenii europeni, ei au urît [i pe Dumnezeul european. Dar - vai! -
pe Europa n-o doare acest lucru. De altfel, ea îns\[i a urît [i a lep\dat cea dintîi
dintre to]i pe Dumnezeul ei. În aceast\ stare de neinvidiat a fost adus\ omenirea
european\ de c\tre înaintarea ei gre[it\, sub înrîurirea unei biserici aflate în
gre[eal\, de-a lungul ultimelor nou\ sute de ani 61 . Nu sînt r\spunz\toare de
aceasta noroadele europene; r\spunderea o poart\ conduc\torii duhovnice[ti ai
noroadelor. Nu este vinovat\ turma, vinova]i sînt p\storii ei.
Bine ar fi fost ca Europa s\ se laude cu cre[tinismul, înf\]i[îndu-l ca cea
mai pre]ioas\ mo[tenire [i cea mai mare vrednicie a ei. A[a ar fi trebuit s\ fie - [i
a[a a fost în primele veacuri dup\ Hristos - dac\ Europa ar fi fost totuna cu
cre[tinismul, dac\ s-ar fi identificat cu cre[tinismul. Sl\virea lui Hristos [i
propov\duirea lui Hristos tuturor continentelor [i tuturor neamurilor, aceasta a
fost menirea hot\rît\ de Dumnezeu pentru continentul european. În afar\ de
cre[tinism, Europa nu are nimic altceva cu care s\ se poat\ l\uda. F\r\ Hristos,
61 Mai mult de o mie de ani. (n. ed.)
122