Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
Sfîntul Simeon Noul Teolog: "Binele nu este bine, atunci cînd nu se face bine –
kalw"".
În lumina acestei evanghelice [i Sfinte Tradi]ii ortodoxe, e o cruzime
antievanghelic\ [i anticre[tin\ a-l omorî pe p\c\tos pentru p\cat. Aici, nici o
inchizi]ie nu se poate m\rturisi sfînt\. În ultim\ instan]\, toate umanismele
omoar\ pe p\c\tos pentru p\cat, nimicesc pe om împreun\ cu p\catul, fiindc\ nu
Îl vor pe Dumnezeu-Omul, Care-i singura mîntuire a omului [i de p\cat, [i de
moarte, [i de diavol. Cel ce nu e pentru Dumnezeu-Omul e, prin aceasta,
împotriva omului; [i este astfel un uciga[ al omului [i, prin urmare, un sinuciga[:
c\ci îl las\ pe om în deplina putere a p\catului, a mor]ii [i a diavolului, de care
poate s\-l mîntuiasc\ numai Dumnezeu-Omul, [i nimeni altul sub soare.
Procedînd cu p\c\tosul în felul acesta, omul umanist, în chip de neocolit,
s\vîr[e[te o crim\: ucide propriul s\u suflet, se pred\ singur iadului, spre ve[nic\
petrecere laolalt\ cu diavolul, cu acest ucig\tor de oameni dintru început (Ioan
8:44). Iar prin aceasta, împ\r\]e[te [i st\pîne[te des\vîr[it monstruoasa a-totdogm\
etic\ iezuit-umanist\: "Scopul scuz\ mijloacele."
6. Ce d\ omului Dumnezeu-Omul [i nimeni altul nu îi poate da? Biruin]a
asupra mor]ii, asupra p\catului, asupra diavolului, via]a ve[nic\, adev\rul
ve[nic, dreptatea ve[nic\, binele ve[nic, dragostea ve[nic\, bucuria ve[nic\ -
întreaga plin\tate a Dumnezeirii [i a des\vîr[irilor Dumnezeie[ti. Vorbind
apostole[te: Dumnezeu-Omul d\ oamenilor cele ce ochiul nu a v\zut, [i urechea
nu a auzit, [i la inima omului nu s-au suit cîte a preg\tit Dumnezeu celor ce-L
iubesc pe El (1 Corinteni 2:9).
Într-adev\r, numai El, minunatul Dumnezeu-Omul, este singurul lucru de
trebuin]\ (v. Luca 10:42) pentru om, în toate lumile lui [i în toat\ via]a lui. Drept
aceea, numai Dumnezeu-Omul este îndrept\]it s\ cear\ de la oameni ceea ce
nimeni altul nu a îndr\znit s\ cear\: adic\ s\ Îl iubeasc\ fiecare om mai mult
decît pe p\rin]i, decît pe fra]i, decît pe surori, decît pe copii, decît pe prieteni,
decît p\mîntul, decît pe Îngeri, decît pe oricine [i orice din lumile v\zute [i
nev\zute (Matei 10:37-39; Luca 14:26; Romani 8:31-39).
7. Cel de-al doilea Conciliu de la Vatican e o rena[tere a tuturor
umanismelor europene, o rena[tere de stîrvuri: fiindc\, de cînd Dumnezeu-Omul
Hristos Se afl\ în lumea p\mînteasc\, orice umanism este un stîrv. {i a[a stau
lucrurile, întrucît Conciliul a r\mas cu înc\p\]înare la dogma infailibilit\]ii
papei, adic\ a omului. Privite din punctul de vedere al Dumnezeu-Omului celui
ve[nic viu, al Domnului Iisus istoric, toate umanismele seam\n\ mai mult sau
mai pu]in cu ni[te utopii criminale, fiindc\, în numele omului, ucid [i nimicesc
pe om ca entitate psiho-fizic\, în felurite chipuri. Toate umanismele s\vîr[esc o
lucrare nebunesc de nenorocit\: strecoar\ ]în]arul [i înghit c\mila; iar prin
dogma infailibilit\]ii papale, lucrarea aceasta a fost ridicat\ la rangul de dogm\.
Toate acestea sînt înfrico[\toare, înfrico[\toare pîn\ la groaza des\vîr[it\. De
ce? Fiindc\ îns\[i dogma privitoare la infailibilitatea omului nu este altceva
107