Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
Hristos l-a adus pe om la nevoin]a în-dumnezeu-omenirii, prin Sfintele Taine [i
sfintele fapte bune; [i în felul acesta a dat omului putin]a de a ajunge întru b\rbat
des\vîr[it, la m\sura vîrstei plinirii lui Hristos (Efeseni 4:13), [i de a-[i atinge
astfel menirea sa Dumnezeiasc\: s\ ajung\ de bun\ voie dumnezeu-om dup\ dar.
C\derea papei: voin]a de a-L înlocui pe Dumnezeu-Omul cu omul.
5. În lumea noastr\ omeneasc\, dup\ spusele Sfîntului v\z\tor al tainelor
Ioan Damaschin, numai Dumnezeu-Omul Hristos este "singurul lucru nou sub
soare". {i Acesta e ve[nic nou: [i prin Persoana Sa Dumnezeu-omeneasc\, [i
prin nevoin]a Sa Dumnezeu-omeneasc\, [i prin trupul S\u Dumnezeu-omenesc -
Biserica. Îns\ [i omul numai în Dumnezeu-Omul este nou, pururea nou, ve[nic
nou, în toate tr\irile sale Dumnezeu-omene[ti pe calea mîntuirii, sfin]eniei,
schimb\rii la fa]\, în-dumnezeirii, în-dumnezeu-omenirii. În aceast\ lume
p\mînteasc\, toate îmb\trînesc [i toate mor: numai omul întru-Dumnezeuomenit
[i în-dumnezeu-omenit, cel de acela[i trup cu Hristos, întru-bisericit [i
îm-bisericit prin Dumnezeu-Omul, nu îmb\trîne[te [i nu moare, fiindc\ s-a f\cut
m\dular viu [i organic al sfîntului [i ve[nicului trup Dumnezeu-omenesc al lui
Hristos - Biserica, în care persoana omeneasc\ se dezvolt\ [i f\r\ încetare
spore[te întru cre[terea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19), întru b\rbat des\vîr[it, la
m\sura vîrstei plinirii lui Hristos (Efeseni 4:13). Aceasta înseamn\ c\ el cre[te [i
se înal]\ nesfîr[it [i nem\surat, potrivit cu m\surile cele dup\ chipul lui
Dumnezeu ale Dumnezeie[tii nesfîr[iri [i nem\rginiri date fiin]ei omene[ti de
c\tre Domnul cel în Trei Sori, atunci cînd l-a zidit pe om dup\ chipul S\u.
Dumnezeu-Omul Hristos e atît de neobi[nuit de nou, [i de neobi[nuit de
unul, [i de neobi[nuit de neasem\nat, încît de fapt adev\rul de la El a ap\rut
(Ioan 1:17) [i prin El a r\mas în lumea noastr\ omeneasc\. Mai înainte de El [i
în afar\ de El, acum [i totdeauna, adev\rul e ca [i cum n-ar exista. {i într-adev\r
nu exist\, c\ci numai Ipostasul Dumnezeu-omenesc este Adev\rul: Eu sînt
Adev\rul! (Ioan 14:6). Pentru om, nu exist\ adev\r f\r\ Dumnezeu-Omul,
fiindc\ nu exist\ om f\r\ Dumnezeu-Omul.
Toate sînt noi în Dumnezeu-Omul [i de la Dumnezeu-Omul; El Însu[i, în
primul rînd, ca urmare [i mîntuirea, [i înv\]\tura despre mîntuire, [i calea de
mîntuire. Este cu totul nou\ pentru neamul omenesc vestirea Dumnezeu-
Omului: S\ desp\r]im p\catul de p\c\tos; s\ urîm p\catul, [i s\ iubim pe
p\c\tos; s\ ucidem p\catul, dar s\ mîntuim pe p\c\tos; s\ nu asemuim pe
p\c\tos cu p\catul; s\ nu ucidem pe p\c\tos pentru p\cat, ci s\ îl mîntuim de
p\cat. O pild\ cutremur\toare în privin]a aceasta este aceea a femeii aflat\ în
prea-curvie. A-tot-milostivul Mîntuitor a desp\r]it p\catul femeii de fiin]a ei cea
dup\ chipul lui Dumnezeu, a osîndit p\catul [i a miluit pe p\c\toas\: Nici Eu nu
te osîndesc; mergi [i nu mai p\c\tui (Ioan 4:11). Aceasta este calea Ortodoxiei,
ridicat\ la rangul de dogm\, în lucrarea mîntuirii p\c\tosului de p\cat, calea
Sfintei Tradi]ii, în chip de Dumnezeu în]elep]it împlinit\, [i legiuit\ în Biserica
Ortodox\ de c\tre Sfin]ii P\rin]i, [i rostit\ cu Dumnezeiasc\ insuflare de c\tre
106