Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox
Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox
Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Sfântul <strong>Iustin</strong> <strong>Popovici</strong>, <strong>Biserica</strong> <strong><strong>Ortodox</strong>a</strong> <strong>si</strong> <strong>ecumenismul</strong><br />
rangul de dogm\. Aici este vorba întotdeauna de cea mai hot\rîtoare [i a-tothot\rîtoare<br />
cump\n\ [i alegere: Dumnezeu-Omul sau omul. Fiindc\ omul<br />
umanist, prin toat\ lucrarea lui, se deosebe[te [i se poart\ ca lucrînd autarhic, ca<br />
valoare ultim\ [i m\sur\ ultim\. Aici nu exist\ loc pentru Dumnezeu-Omul. Ca<br />
urmare, în împ\r\]ia umanist\, locul Dumnezeu-Omului îl ocup\ "Vicarius<br />
Christi" (Loc]iitorul lui Hristos), iar Dumnezeu-Omul a fost surghiunit în cer. În<br />
orice caz, aceasta este o dezîntrupare sui generis a Dumnezeu-Omului Hristos,<br />
nu-i a[a?<br />
Uzurpînd, prin dogma infailibilit\]ii, în folosul s\u - adic\ în folosul<br />
omului - toat\ puterea [i toate drepturile care sînt numai ale Dumnezeu-Omului<br />
Domnului Hristos, papa s-a auto-propov\duit, în fapt, biseric\ în biserica<br />
papist\, [i a ajuns în ea totul în toate. Un "a-tot-]iitor" sui generis. De aceea<br />
dogma infailibilit\]ii papei a [i ajuns a-tot-dogma papismului, [i papa nu se<br />
poate lep\da de ea în nici un chip, cît\ vreme va fi pap\ al papismului umanist.<br />
4. În istoria neamului omenesc sînt trei c\deri însemnate: a lui Adam, a lui<br />
Iuda [i a papei. Pricina c\derii în p\cat e întotdeauna aceea[i: voin]a de a ajunge<br />
bun prin <strong>si</strong>ne; voin]a de a ajunge des\vîr[it prin <strong>si</strong>ne; voin]a de a ajunge<br />
dumnezeu prin <strong>si</strong>ne. Dar în felul acesta omul se face, f\r\ s\-[i dea seama,<br />
întrutotul asemeni diavolului; fiindc\ [i acela a vrut s\ ajung\ dumnezeu prin<br />
<strong>si</strong>ne însu[i, s\ înlocuiasc\ pe Dumnezeu cu <strong>si</strong>ne însu[i, [i, în aceast\ îngîmfare a<br />
lui, a ajuns dintr-o dat\ diavol, cu des\vîr[ire desp\r]it de Dumnezeu [i cu totul<br />
potrivnic lui Dumnezeu. Tocmai în aceast\ în[elare de <strong>si</strong>ne plin\ de trufie se afl\<br />
esen]a p\catului, a a-tot-p\catului. În aceasta se afl\ [i esen]a diavolului, a a-totdiavolului:<br />
a satanei. Aceasta nu e altceva decît voin]a de a r\mîne în firea<br />
proprie, de a nu primi în <strong>si</strong>ne altceva decît pe <strong>si</strong>ne. Toat\ esen]a diavolului este<br />
în faptul c\ nu-L vrea cîtu[i de pu]in pe Dumnezeu în l\untrul lui, vrea s\ r\mîn\<br />
totdeauna <strong>si</strong>ngur, totdeauna cu totul în <strong>si</strong>ne, tot pentru <strong>si</strong>ne, totdeauna închis<br />
ermetic fa]\ de Dumnezeu [i de tot ce este al lui Dumnezeu. {i ce este aceasta?<br />
Egoismul [i dragostea de <strong>si</strong>ne, îmbr\]i[ate pentru întreaga ve[nicie. A[a e în<br />
esen]a lui omul umanist: el r\mîne tot în <strong>si</strong>ne însu[i, cu <strong>si</strong>ne însu[i, pentru <strong>si</strong>ne<br />
însu[i; totdeauna închis cu îndîrjire fa]\ de Dumnezeu. În asta st\ orice<br />
umanism, orice hominism. Culmea acestui umanism îndr\cit: voin]a de a ajunge<br />
bun cu ajutorul r\ului, de a ajunge dumnezeu cu ajutorul diavolului. De aici [i<br />
f\g\duin]a f\cut\ în rai de diavolul c\tre str\mo[ii no[tri: Ve]i fi ca ni[te<br />
dumnezei (Facere 3:5).<br />
Omul a fost zidit de iubitorul de oameni Dumnezeu ca po<strong>si</strong>bil dumnezeuom,<br />
ca, pe temeiul chipului Dumnezeiesc pe care îl poart\, fiin]a lui s\ se<br />
zideasc\ de bun\ voie, prin Dumnezeu, întru dumnezeu-om. Dar omul, prin<br />
libera sa alegere, a c\utat s\ ajung\ prin p\cat la nep\c\to[enie, prin diavol la<br />
starea de Dumnezeu; [i de<strong>si</strong>gur c\, urmînd calea aceasta, el ar fi ajuns un diavol<br />
sui generis, dac\ Dumnezeu, în nesfîr[ita Sa iubire de oameni [i "mare mila" Sa,<br />
n-ar fi intervenit f\cîndu-Se om, Dumnezeu-Om. Prin Biseric\, trupul S\u,<br />
105