Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul - Tineretul Ortodox

Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxa si ecumenismul
sfinte bunevestiri [i porunci în\l]\toare la cer a Sfîntului Vasile cel Mare: "Omul
e o fiin]\ c\reia i-a fost rînduit s\ ajung\ dumnezeu." 49 Fiind zidit ca dumnezeuom
poten]ial, omul se str\duie[te, cuprins în trupul Dumnezeu-omenesc al
Bisericii, s\ î[i aduc\ mintea la asem\narea cu Dumnezeu, s\ o schimbe la fa]\
în dumnezeominte (noi avem mintea lui Hristos - 1 Corinteni 2:16); s\-[i aduc\
con[tiin]a la asem\narea cu Dumnezeu, s\ o schimbe la fa]\ în
dumnezeocon[tiin]\; s\ î[i aduc\ voia la asem\narea cu Dumnezeu, s\ o
schimbe la fa]\ în dumnezeovoie; s\ î[i aduc\ trupul la asem\narea cu
Dumnezeu, s\ îl schimbe la fa]\ în dumnezeotrup (Trupul e pentru Domnul, [i
Domnul pentru trup - 1 Corinteni 6:18). În-dumnezeu-omenindu-se prin Biseric\
[i în Biseric\, omul se întoarce la asem\narea cu Dumnezeu cea dinainte de
c\dere, întregind-o str\lucit cu Dumnezeie[tile frumuse]i ale desf\tatei
asem\n\ri cu Hristos (Galateni 4:19, 3:27; Romani 8:28). F\r\ Dumnezeu-Omul
[i în afara Dumnezeu-Omului, omul se afl\ totdeauna în primejdia de a ajunge
asem\n\tor cu diavolul: fiindc\ p\catul e totodat\ [i putere, [i chip al diavolului;
[i, robindu-se p\catului în afara Dumnezeu-Omului, omul se face de bun\ voie
asem\n\tor diavolului, se împropriaz\ diavolului: Cel ce s\vîr[e[te p\catul de la
diavolul este (1 Ioan 3:8). Nu trebuie s\ ne scape din vedere c\ scopul cel mai
însemnat al diavolului este acela de a-l lipsi pe om de asem\narea cu Dumnezeu,
de a-l dezîn-dumnezeu-omeni, de a-l dezîn-dumnezei [i, în felul acesta, de a-l
preface într-o fiin]\ asem\n\toare cu el. Antropocentrismul umanist e, în esen]\,
diavolocentrism, fiindc\ atît unul, cît [i cel\lalt, nu vrea decît un singur lucru: s\
fie doar în sine [i pentru sine. În felul acesta îns\, ele str\mut\ de fapt pe oameni
în împ\r\]ia "mor]ii celei de a doua", unde nu este Dumnezeu, nici ceva din cele
ale lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:8; 20:14).
Ceea ce s-a spus aici nu este altceva decît theanthropismul
(QeanQrwpismo"), theoumanismul, theohominismul evanghelic, apostolic,
patristic, ortodox.
3. Toate umanismele europene, de la cel mai grosolan pîn\ la cel mai
sub]ire, de la cel feti[ist pîn\ la cel papal, se întemeiaz\ pe credin]a în om, se
întemeiaz\ pe om a[a cum este el în datul lui psihofizic [i istoricitatea lui
psihofizic\. În fapt, toat\ esen]a oric\rui umanism este omul: homo. M\rginit la
ontologia sa, oricare umanism nu este altceva decît hominism (homo-hominis).
Omul este cea mai înalt\ valoare, a-tot-valoarea; omul este criteriul cel mai înalt,
a-tot-criteriul: "Omul este m\sura tuturor fiin]elor [i lucrurilor". Aceasta este in
nuce oricare umanism, oricare hominism. A[adar, toate umanismele, toate
hominismele, sînt pîn\ la urm\ de origine idolatr\, politeist\. Toate umanismele
europene - de la cele pre-renascentiste, cele renascentiste [i, mai departe, cele
protestante, filosofice, religioase, sociale, [tiin]ifice, culturale, politice - au
urm\rit [i urm\resc neîntrerupt, cu [tiin]\ sau f\r\ [tiin]\, un singur lucru: s\
înlocuiasc\ credin]a în Dumnezeu-Omul cu credin]a în om, s\ înlocuiasc\
49 P.G. 36, col. 506A.
103